Rezistența din munți: ce ascund documentele parașutărilor CIA?

n aceste zile, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – ctitorie legată de numele Brâncovenilor și de figura controversată a lui Arsenie Boca, dar și loc de pomenire pentru luptătorii din rezistența armată anticomunistă – se desfășoară, între 24 și 26 iulie, a 17-a ediție a evenimentului „Zilele Rezistenței”. Oficial, e un simplu eveniment comemorativ. Neoficial, apariția unor documentare video despre parașutările americane în munții României ridică o întrebare pe care istoriografia mainstream a evitat-o sistematic decenii la rând: cât de mult a știut de fapt Occidentul despre lupta anticomunistă din România și cât de mult a decis, la un moment dat, să nu mai facă nimic cu acea informație?

Tema ediției din acest an este „20 de ani de la trecerea la Domnul a eroilor Ana și Ion Gavrilă Ogoranu” – doi dintre cei mai longevivi luptători ai rezistenței din munți, care au reușit performanța aproape incredibilă de a evita capturarea de către Securitate ani buni după ce majoritatea grupurilor de partizani fuseseră destructurate. Organizatorii promit, potrivit informațiilor disponibile, „documentare video de excepție” despre parașutările americane efectuate în zonele montane – episoade care, în mod curios, nu au făcut niciodată obiectul unei dezbateri publice ample în România postdecembristă.

Cine beneficiază de tăcerea istorică?

Evenimentul este descris și ca fiind purtătorul a „două răspunsuri de dincolo de mormânt” pentru cei care denigrează rezistența anticomunistă armată. Formularea nu e întâmplătoare: în ultimele trei decenii, narativul despre partizanii din munți a oscilat constant între eroizare selectivă și minimalizare tăcută, în funcție de cine controla, la un moment dat, discursul public despre trecutul comunist. Coincidență sau nu, tocmai episoadele legate de implicarea serviciilor americane – parașutările de agenți și materiale destinate sprijinirii rezistenței – rămân printre cele mai puțin documentate public, deși ar explica multe despre jocul de interese al Războiului Rece pe teritoriul românesc.

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: în plină Cold War, serviciile occidentale au avut, potrivit unor surse istorice, programe de sprijinire a rezistențelor anticomuniste din Europa de Est, unele abandonate brusc din calcule geopolitice mai presus de soarta luptătorilor de pe teren. Dacă documentarele prezentate la Sâmbăta de Sus aduc informații noi despre această poveste, ele ating de fapt un subiect sensibil: măsura în care „aliații” occidentali au tratat rezistența română ca pe un instrument tactic, nu ca pe o cauză de apărat până la capăt.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

Manifestarea de la Sâmbăta de Sus, ajunsă la a 17-a ediție, funcționează de ani buni ca un spațiu paralel de memorie – unul care nu așteaptă validarea instituțiilor centrale ale statului pentru a păstra vie povestea celor care au luptat, ani de-a rândul, ascunși în pădurile Făgărașului și ale altor masive. Faptul că abia acum ies la iveală documentare „de excepție” despre parașutările americane ridică firesc întrebarea: de ce nu mai devreme? Cine a avut acces la aceste materiale și de ce au ajuns la public tocmai acum, la aniversarea a două decenii de la moartea soților Gavrilă Ogoranu?

Nu există, cel puțin din informațiile disponibile public, dovezi ale vreunei conspirații orchestrate – dar cronologia, tăcerea instituțională de decenii și apariția bruscă a acestor materiale merită, cel puțin, urmărite cu atenție de oricine crede că istoria recentă a României ascunde încă pagini nescrise oficial.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)