Reguli noi pentru atlete: cine decide ce arată camerele

Ceea ce este prezentat oficial drept o măsură de protecție a sportivelor ascunde, de fapt, o dezbatere mult mai veche despre cine controlează imaginea femeilor în spațiul public — și cine profită de pe urma ei. Uniunea Europeană de Radio-Televiziune (EBU) și European Athletics au lansat un ghid nou de filmare pentru competițiile de atletism feminin, menit să elimine cadrele considerate „sexualizante”. Documentul vine după ani de plângeri ale sportivelor cu privire la modul în care sunt filmate — și, coincidență sau nu, exact în perioada în care industria media se confruntă cu presiuni tot mai mari privind reprezentarea de gen.

Ghidul, intitulat Raising the Bar, are 23 de pagini și folosește exemple concrete din transmisiuni reale pentru a arăta ce anume nu mai este acceptat: cadre statice pe corpul atletelor, unghiuri joase de cameră care surprind unghiuri „revelatoare” și reluări în încetinitor care nu aduc nicio valoare tehnică sau narativă competiției. Sporturile vizate direct sunt săritura în înălțime, săritura cu prăjina, săritura în lungime și cursele de alergare — discipline unde costumația sportivă a fost, de-a lungul anilor, subiect recurent de controverse media.

Cine a tras semnalul de alarmă

Glen Killane, directorul executiv al EBU Sports, a declarat că sexualizarea sportivelor prin unghiuri de cameră selective și decizii de montaj „continuă să fie o problemă semnificativă în multe transmisiuni sportive”. Potrivit acestuia, cadrele statice pe corp, camerele poziționate jos care captează unghiuri revelatoare și reluările excesive în încetinitor fără scop tehnic sau narativ se regăsesc frecvent în acoperirea media actuală a competițiilor feminine de atletism.

e nu se menționează explicit în comunicatul oficial este cine anume a produs, de-a lungul timpului, aceste cadre — și dacă vreun broadcaster va fi tras la răspundere pentru practicile deja difuzate. Ghidul recomandă, în schimb pentru cadrele problematice, unghiuri mai largi care să surprindă elanul, desprinderea și tehnica sportivă, mutând accentul de pe corp pe performanță.

Mărturia care ridică întrebări

Sportiva olimpică britanică la săritura cu prăjina, Holly Bradshaw, a povestit că unele atlete au ajuns să fie distrase chiar în timpul competițiilor de poziționarea camerelor. „Multe atlete, inclusiv eu, s-au aflat în situații competitive în care erau mai concentrate pe camere decât pe propria performanță”, a spus ea. Bradshaw a mai dezvăluit că a primit abuz pe rețelele sociale și că a văzut „materiale video necorespunzătoare” realizate din secvențe de reluare în încetinitor ale ei și ale altor sportive — un detaliu care sugerează că problema nu se limitează la transmisiile live, ci se extinde și în zona conținutului derivat, greu de controlat odată difuzat.

Cine beneficiază, practic, de acest tip de conținut recirculat pe rețele — și cât de eficient poate fi, în epoca clipurilor virale, un ghid de bune practici adresat doar broadcasterilor oficiali? Este întrebarea care rămâne deschisă, chiar dacă intenția declarată a EBU este lăudabilă: concentrarea pe „abilitatea tehnică și povestea captivantă” a sportului, nu pe corpul sportivelor.

Context extins: măsura se înscrie într-un tipar mai larg observat în ultimii ani în industria media europeană, unde reglementările privind reprezentarea de gen în sport vin, de regulă, după valuri de critici publice și presiune din partea organizațiilor de sportivi — nu neapărat din inițiativa proprie a instituțiilor de televiziune. Cronologia — plângeri repetate ale atletelor, apoi un ghid oficial abia acum — ridică întrebarea firească: de ce a durat atât de mult, și ce s-a schimbat concret acum pentru a grăbi decizia?

Ghidul este disponibil în prezent broadcasterilor care acoperă competițiile feminine de atletism, EBU precizând că accentul acoperirii media trebuie să cadă pe „abilitatea tehnică și povestea captivantă” a sportivelor, nu pe imaginea corpului acestora.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)