Judecătorul Thomas: decizia Curții Supreme devalorizează cetățenia americană

urtea Supremă a Statelor Unite a respins ordinul executiv al lui Donald Trump privind cetățenia prin naștere — iar judecătorul Clarence Thomas, într-un disent de 91 de pagini, avertizează că această decizie nu face altceva decât să golească de sens unul dintre cele mai prețuite drepturi constituționale americane. Ceea ce oficial e prezentat ca o victorie a drepturilor omului ascunde, de fapt, o dezbatere profundă despre cine controlează sensul Constituției și în interesul cui.

Ce a decis Curtea Supremă și de ce contează

Pe 30 iunie 2026, Curtea Supremă a SUA a blocat definitiv ordinul executiv semnat de Trump care urmărea să restricționeze cetățenia automată acordată copiilor imigranților ilegali și vizitatorilor temporari pe teritoriul american. Opinia majoritară a fost redactată de judecătorul-șef John Roberts, susținut de judecătorii Sonia Sotomayor, Elena Kagan, Amy Coney Barrett și Ketanji Brown Jackson.

Roberts a citat dezbaterile din Congres privind cel de-al 14-lea Amendament, adoptrat în 1868: „Cetățenia era, atunci și acum, dreptul de a avea drepturi — de a participa liber la comunitatea noastră politică. Autorii celui de-al 14-lea Amendament au extins această promisiune pentru fiecare persoană liberă născută pe acest pământ. Astăzi onorăm această promisiune.”

Disidentul Thomas: 91 de pagini care pun sub semnul întrebării tot

Judecătorul Clarence Thomas a semnat un disent de 91 de pagini — semnificativ mai lung decât opinia majoritară — în care acuză că majoritatea Curții Supreme repurposează cel de-al 14-lea Amendament pentru a proteja „un set preferat de drepturi pe care Congresul Reconstrucției nu le-a contemplat niciodată”.

Thomas a argumentat că amendamentul, ratificat la trei ani după Războiul Civil, a fost conceput exclusiv pentru a acorda cetățenie foștilor sclavi negri eliberați — nu pentru a crea un mecanism automat de dobândire a cetățeniei de către copiii imigranților ilegali sau ai turiștilor de naștere.

„Nu sunt sigur că opinia de astăzi va rezista testului timpului”, a scris Thomas. „Clauza Cetățeniei a adăugat mult la demnitatea și gloria cetățeniei americane. Opinia de astăzi devalorizează acea cetățenie.”

Alături de Thomas, judecătorii Samuel Alito și Neil Gorsuch au disentat și au indicat că ar fi lăsat ordinul executiv al lui Trump să intre în vigoare. Judecătorul Brett Kavanaugh a concurat parțial cu majoritatea, afirmând că ordinul încalcă o lege federală, dar că întrebarea constituționalității cetățeniei prin naștere rămâne deschisă și că ordinul nu violează cel de-al 14-lea Amendament în sine.

Trump și miza legislativă: cine beneficiază de această bătălie?

Trump a reacționat prompt pe platforma sa Truth Social: „E păcat pentru țara noastră, dar putem remedia ușor prin legislație în Congres.” Și a adăugat: „Congresul ar trebui să înceapă AZI să lucreze la eliminarea cetățeniei prin naștere, scumpă și nedreaptă. Vor avea sprijinul meu complet și total!”

Cronologia ridică întrebări: ordinul executiv a fost semnat la începutul mandatului Trump, a fost blocat de instanțe inferioare — inclusiv de o curte din New Hampshire — și nu a intrat în vigoare niciodată pe teritoriul american. Cu toate acestea, Curtea Supremă a ales să se pronunțe acum, transformând o dezbatere administrativă într-un precedent constituțional de amploare. Cine beneficiază de această escaladare instituțională?

Precedentul juridic major în materie datează din 1898 — cazul United States v. Wong Kim Ark — când Curtea Supremă a stabilit că orice copil născut pe teritoriul american din părinți imigranți dobândește automat cetățenia, indiferent de naționalitatea părinților. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această decizie a fost luată într-un context de tensiuni rasiale și economice profunde, când imigrația chineză era subiectul unor legi restrictive severe — context care colorează și azi interpretarea amendamentului.

ACLU celebrează, dar întrebările rămân

American Civil Liberties Union (ACLU) a salutat decizia majoritară, cu directoarea juridică națională Cecillia Wang declarând: „Un președinte nu poate schimba Constituția prin decret executiv. Garanția constituțională a cetățeniei prin naștere rămâne solidă.”

Coincidență sau nu, această decizie vine în contextul în care administrația Trump a implementat deja politici masive de deportare — în special pentru imigranții cu cazier penal —, a anulat statutul de protecție temporară pentru sute de mii de persoane și a întărit semnificativ securitatea la frontieră. Bătălia pentru cetățenia prin naștere devine, astfel, nu doar un subiect juridic, ci o piesă dintr-un tablou geopolitic mai larg: cine are dreptul să aparțină unei națiuni și cine decide asta — judecătorii, legislativul sau executivul?

Thomas a sintetizat miza mai adânc decât orice comentator politic: „Curtea adaugă astăzi la trista istorie a celui de-al 14-lea Amendament, conceput pentru a asigura drepturi egale foștilor sclavi, dar repurposat pentru proiecte politice pe care Congresul Reconstrucției nu le-a susținut.” Dacă judecătorul are dreptate, atunci nu Trump este cel care rescrie Constituția — ci Curtea Supremă o face de decenii, câte o decizie pe rând.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)