Fostul terorist, acum aliat: cum a ajuns Sharaa favoritul lui Trump

n lider sirian care acum un an și jumătate figura pe lista teroriștilor cu o recompensă de 10 milioane de dolari pe cap este astăzi descris de președintele american ca „fantastic” și „extrem de respectat” — ceea ce oficial e prezentat ca o victorie diplomatică ascunde, de fapt, o reordonare profundă a Orientului Mijlociu în jurul unor interese care nu au nimic de-a face cu democrația sau valorile occidentale.

De la terorist cu recompensă la oaspete la Casa Albă

Donald Trump și Ahmed al-Sharaa s-au întâlnit pe marginea summitului NATO de la Ankara, unde liderul american a ținut să sublinieze, în fața jurnaliștilor, că Sharaa „a unificat țara într-un timp foarte scurt” și că America „este mândră de el”. Cronologia acestei relații ridică, totuși, semne de întrebare: în noiembrie 2024, Sharaa se afla încă pe listele de sancțiuni americane. În martie 2025, Trump anunța ridicarea sancțiunilor economice asupra Siriei. Acum, pasul următor este scoaterea Siriei de pe lista Sponsorilor Statali ai Terorismului (SST) — o decizie cu consecințe financiare imense, care ar deschide Siria investițiilor internaționale.

„Avem vreo problemă cu asta?”, l-a întrebat Trump pe secretarul de stat Marco Rubio, în direct, cu privire la eliminarea Siriei de pe lista SST. „Cred că ar trebui. Da”, a adăugat președintele. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această mișcare nu este opera diplomației americane clasice — este, în mare parte, orchestrată de Arabia Saudită și finanțată de statele din Golf, care și-au asumat reconstrucția Siriei după propriul model.

Turcia, Arabia Saudită și arhitectura ascunsă a puterii

Ascensiunea lui Sharaa la putere, începând cu decembrie 2024, a fost posibilă în bună măsură datorită Turciei, care urmărește să aibă o Sirie vecină în propria sferă de influență. Coincidență sau nu, summitul NATO de la Ankara — organizat tocmai pe teritoriul turcesc — a oferit cadrul perfect pentru întâlnirea Trump-Sharaa, o întâlnire care consolidează geometric interesele Ankarei. Cine beneficiază? Turcia, statele din Golf și, indirect, Israelul — Trump a reiterat, chiar în fața lui Sharaa, ideea că Siria ar putea ajuta la dezarmarea Hezbollah din Liban.

Sharaa indicase anterior că o astfel de implicare nu este fezabilă. Totuși, ministrul său de externe, Asaad al-Shaibani, a vizitat Libanul săptămâna trecută și s-a întâlnit cu președintele Parlamentului libanez Nabih Berri, liderul Mișcării Amal și cel mai apropiat aliat politic al Hezbollah. Un oficial libanez senior care l-a întâlnit pe Shaibani a declarat că vizita a fost coordonată pentru a transmite un mesaj clar despre intențiile Siriei și pentru a liniști Libanul în privința unui posibil intervenții militare americane.

Contrastul care spune totul

Contextul extins face tabloul și mai interesant: în timp ce Trump îl laudă pe Sharaa — un fost lider jihadist cu un trecut în structuri afiliate Al-Qaeda — același Trump a atacat public liderii Regatului Unit, Franței, Germaniei și Spaniei, aliați tradiționali în NATO, acuzându-i de slăbiciune în apărare și imigrație. Se află într-un conflict deschis cu premierul italian Giorgia Meloni și a atacat Danemarca pentru suveranitatea asupra Groenlandei. Din martie 2026, Trump a intensificat presiunile asupra țărilor care nu s-au alăturat campaniei sale militare împotriva Iranului.

Întrebarea pe care puțini o formulează deschis: ce anume definește, în viziunea actualei administrații americane, un „aliat de încredere”? Răspunsul pare să fie tot mai puțin legat de valori democratice și tot mai mult de utilitatea geopolitică imediată și de fluxurile financiare din Golf. România, membră NATO și dependentă de umbrela de securitate americană, ar trebui să urmărească cu atenție această reconfigurare — pentru că regulile jocului se rescriu chiar acum, la Ankara.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)