Canada-Germania: submarinele care ridică întrebări

eea ce oficial e prezentat drept o simplă decizie de achiziție militară ascunde, de fapt, o reconfigurare geopolitică mai amplă: Canada își mută centrul de greutate al securității sale departe de vecinul american și tot mai aproape de Europa, exact în perioada în care Donald Trump conduce Casa Albă. Coincidență sau plan pe termen lung? Cronologia merită urmărită cu atenție.

Pe 16 iunie, la summitul G7, premierul canadian Mark Carney și omoloaga sa italiană, Giorgia Meloni, au discutat despre posibilitatea ca Ottawa să cumpere avioane de antrenament avansat M-346, produse de italienii de la Leonardo. Nu a fost o discuție de fațadă — Canada a demarat negocieri concrete pentru achiziția aparatului în cadrul programului Future Fighter Lead-In Training (FFLIT).

Ce nu se menționează în majoritatea rapoartelor oficiale este că aceste negocieri sunt complet separate de un alt contract, deja semnat, între Leonardo și International Test Pilots School (ITPS) Canada, pentru șase aeronave M-346 Block 20. Practic, sunt două fire de discuție paralele, iar suprapunerea lor ridică semne de întrebare despre amploarea reală a apropierii militare Canada-Italia.

De ce contează avioanele de antrenament

Flota canadiană de CT-155 Hawk a fost retrasă încă din 2024, iar de atunci piloții canadieni se pregătesc în afara țării: în Statele Unite, la baza aeriană Sheppard din Texas, prin programul Euro-NATO Joint Jet Pilot Training (ENJJPT), și în Italia, la baza Decimomannu, prin International Flight Training School (IFTS). Cine beneficiază de această dependență externă și cine ar avea de câștigat dacă Canada și-ar recăpăta autonomia de antrenament? Răspunsul pare tot mai clar să fie Italia.

Deocamdată nu se cunoaște numărul exact de aparate vizate, dar dacă înlocuirea CT-155 Hawk s-ar face în raport 1:1, ar fi vorba despre 22 de aeronave. Cifra finală va depinde însă și de câte avioane multirol va opera Canada în viitor — un detaliu deloc secundar pentru bugetele de apărare ale următorului deceniu.

Submarinele: Germania câștigă în fața Coreei de Sud

În paralel, un contract mult mai greu a fost decis: compania germană ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) a fost declarată câștigătoare pentru dotarea forțelor navale canadiene cu 12 submarine noi, în detrimentul ofertei sud-coreene. Pe 6 iulie, premierul Mark Carney a confirmat oficial alegerea Germaniei pentru viitoarele submarine clasice cu propulsie AIP.

Ce nu se spune suficient de apăsat este că sud-coreenii, deși respinși acum, au învățat inițial tehnologia submarinelor tocmai de la nemți — o ironie a industriei de apărare globale care merită menționată atunci când vorbim despre „decizii corecte și normale”, cum a fost catalogată alegerea Germaniei.

Modelul câștigător este U 212CD, iar Canada se va alinia programului de fabricație alături de Germania și Norvegia, fiecare țară comandând câte șase nave — ajungând astfel la un total de 24 de submarine U 212CD produse în cadrul aceluiași program. Conform calendarului inițial, primele patru submarine ar trebui livrate până în 2034, însă oferta germană pentru Canada vorbește despre patru nave abia până în 2036 — o întârziere de doi ani care ridică întrebări despre capacitatea reală de producție și presiunea existentă deja pe lanțurile de aprovizionare occidentale.

De la zero absolut la o flotă modernă

Acest program este diferit de achizițiile anterioare ale Canadei — F-35A sau fregatele Type 26 — pentru că, spre deosebire de aviație sau navele de suprafață, la capitolul submarine Canada pornea practic de la zero. Cele patru nave din clasa Victoria, cumpărate la mâna a doua din Regatul Unit, sunt vechi și mai degrabă defecte decât operaționale. Cele 12 submarine U 212CD vor schimba, așadar, radical capacitatea reală a Marinei Regale Canadiene.

Negocierile abia acum intră în faza serioasă: prețul final, graficul de livrare, întreținerea locală și implicarea industriei canadiene în producție rămân de stabilit. Dar direcția pare deja fixată — mega-contractul se îndreaptă spre Germania.

Contextul care nu apare în comunicatele oficiale

Un detaliu rareori subliniat: submarinul U 212CD este construit special pentru operarea în ape arctice, exact zona de interes strategic maxim pentru NATO în contextul competiției cu Rusia în Arctica. Nu este o coincidență lipsită de semnificație faptul că această achiziție majoră vine „de peste Atlantic”, din Uniunea Europeană — o structură politico-economică cu care guvernul canadian și-a strâns vizibil relațiile de când Donald Trump ocupă din nou Casa Albă. Cine beneficiază de această realiniere? Cu siguranță industria de apărare europeană, dar și o Uniune Europeană care își consolidează parteneriatele militare într-un moment în care relația transatlantică clasică pare tot mai fragilă.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)