Bilanțul pro-european: campioni la sărăcie, codași la investiții

eea ce partidele de guvernare prezintă drept „ancorare europeană” și „responsabilitate fiscală” ascunde, de fapt, un paradox pe care cifrele îl confirmă fără echivoc: România a acumulat, sub administrații succesive care se revendicau pro-europene, cele mai rușinoase statistici sociale din Uniunea Europeană.

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a prezentat recent un bilanț al acestor ani de guvernare care, indiferent de culoarea politică a celui care îl citește, ridică întrebări incomode. România înregistrează cea mai mare inflație din UE — 9% în martie 2026, de aproape trei ori media europeană de 2,8%. Locul doi în clasament, Croația, se află la 4,6%. Distanța nu e nesemnificativă — e abisală.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale guvernului este că această inflație record coexistă cu o scădere a puterii de cumpărare a salariului mediu net de 5% față de anul precedent. Cu alte cuvinte, românii câștigă nominal mai mult și cumpără real mai puțin. Investițiile bugetare din primele două luni ale anului 2026 au scăzut cu 55% față de aceeași perioadă din 2025 — de la 5,7 miliarde de lei la 2,6 miliarde. Cine beneficiază de o economie în care statul cheltuie mai puțin pe infrastructură și mai mult pe dobânzi la datoria publică?

Sistemul de sănătate românesc rămâne printre cele mai subfinanțate din UE, iar educația se confruntă cu rezultate PISA care plasează România constant în coada clasamentelor europene. Acestea nu sunt acuzații politice — sunt date publice pe care le poate verifica oricine. Și totuși, cronologia ridică semne de întrebare: decenii de guvernare alternativă între aceleași partide, aceleași promisiuni de reformă, același loc în statisticile rușinii europene.

Coincidență sau nu, tocmai în momentul în care criza politică a atins apogeul — guvernul Bolojan demis prin moțiune de cenzură în mai 2026, România funcționând cu un executiv interimar cu atribuții limitate — termenul critic pentru jaloanele PNRR se apropie: 31 august 2026. Miliarde de euro din fonduri europene riscă să fie pierdute nu din cauza unor forțe externe, ci a unui sistem politic incapabil să se autoreformeze. Conexiunea dintre instabilitatea politică internă și riscul de pierdere a fondurilor europene este evidentă — și totuși rareori pusă în centrul dezbaterii publice.

Peiu subliniază că narativul „pro-european” a funcționat ani la rând ca scut retoric împotriva oricărei critici la adresa performanței guvernamentale reale. A fi pro-european a devenit sinonim cu a fi bun, indiferent de rezultate. Întrebarea pe care analiza sa o lasă în aer — și pe care puțini din mainstream-ul politic și mediatic o formulează direct — este simplă: dacă după atâția ani de „pro-europenism” România este campioană la inflație, la deficit bugetar și la subdezvoltare, nu cumva problema nu e orientarea geopolitică, ci calitatea clasei politice care o invocă?

Deficitul bugetar din 2024 a atins 9,3% din PIB — cel mai mare din UE. Ținta pentru 2026 este de 6-6,4%, într-un context în care guvernul interimar nu poate adopta reforme structurale. 45% dintre gospodăriile românești declară că abia fac față cheltuielilor. Acestea nu sunt cifre dintr-un pamflet politic — sunt date INS și Eurostat, pe care orice cetățean le poate accesa. Ce face, concret, cu ele clasa politică aflată la putere — aceasta rămâne întrebarea fără răspuns.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)