Ajutorul pentru Ucraina: cifrele pe care Guvernul le ascunde

uvernul a fost obligat în instanță să recunoască, în sfârșit, în ce hotărâri se ascunde ajutorul militar trimis Ucrainei din 2020 încoace — dar victoria e doar pe jumătate, pentru că exact partea care contează, valoarea în bani a acestor ajutoare, rămâne la fel de secretă ca înainte de proces. Ceea ce oficial e prezentat drept o victorie a transparenței ascunde, de fapt, un adevăr mai incomod: statul român poate fi obligat să spună CÂND a decis, dar nu și CÂT a costat.

Tribunalul București a admis integral, pe 9 iulie, cererea Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) și a obligat Guvernul, prin Secretariatul General al Guvernului (SGG), să comunice informațiile solicitate încă din 9 septembrie 2025, potrivit unui comunicat al asociației. Hotărârea nr. 7360/2026 respinge și excepția ridicată de SGG, care încercase să scape de proces susținând că nici măcar nu are calitate procesuală pasivă. Decizia poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare — timp suficient, notează observatorii, pentru ca subiectul să dispară din atenția publică.

Cererea minimală care a devenit bătălie juridică

Totul a pornit de la o întrebare aparent banală: cât valorează, în bani, ajutoarele militare acordate de România Ucrainei? Solicitarea, depusă în vara lui 2025 în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, a lovit imediat de un zid instituțional. Ministerul Apărării Naționale a răspuns că informațiile ar fi clasificate, pentru că se regăsesc în hotărâri de Guvern „nedestinate publicului” — o formulare care, observă asociația, poate ascunde practic orice.

Confruntată cu refuzul, APADOR-CH și-a restrâns cererea la strictul minim: nu bani, nu detalii operative, ci doar numărul și data fiecărei hotărâri de Guvern prin care au fost aprobate ajutoare militare pentru Ucraina, plus — dacă actele au fost clasificate — cine a semnat clasificarea, prin ce document, la ce dată și la ce nivel, conform Legii nr. 182/2002. Practic, asociația a cerut doar dovada că actele există și regimul lor juridic, nu conținutul lor. Chiar și această cerere minimală a fost respinsă.

Contradicția din spatele refuzului

Pe 17 septembrie 2025, SGG a invocat excepția de la art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, dar fără să demonstreze că informațiile fuseseră efectiv clasificate potrivit procedurii legale. Simpla afirmație că ceva „ține de apărarea națională” nu e o clasificare, argumentează APADOR-CH — și instanța pare să fi fost de acord. Ascunderea inclusiv a numărului unui act normativ e catalogată de asociație drept „o practică absurdă și abuzivă”.

Procesul a fost deschis în octombrie 2025. La scurt timp, premierul interimar Ilie Bolojan a declarat public că va aduna și va face publice informațiile cerute — o promisiune care, notează APADOR-CH, a circulat exact în perioada în care reprezentanții aceluiași Guvern susțineau în instanță opusul, respectiv că asociația nici măcar nu ar avea interes legitim să afle numărul și data hotărârilor. Cronologia ridică o întrebare simplă: cine coordonează mesajul public al Guvernului, dacă declarațiile premierului și apărarea juridică a instituției merg în direcții opuse?

Printre argumentele respinse de judecători s-au numărat și ideea că simpla cunoaștere a numărului și datei hotărârilor ar periclita „valori importante” nespecificate, că cererea nu ar avea obiect, și că Guvernul, fiind organism colegial, nici nu ar putea fi dat în judecată — un argument care, dacă ar fi fost acceptat, ar fi făcut imposibilă orice acțiune de acest gen pe viitor.

APADOR-CH notează, ca detaliu de context istoric, că nu este prima dată când se judecă pentru informații publice legate de instituția condusă acum de Ilie Bolojan: în 2002, asociația a câștigat un proces împotriva SGG pentru desecretizarea stenogramelor ședințelor de guvern. Coincidență sau nu, tiparul — instituția refuză, asociația dă în judecată, instanța obligă — pare să se repete cu o regularitate care spune ceva despre reflexul instituțional de a ascunde mai întâi și de a justifica ulterior.

O victorie parțială într-un război mai mare pentru transparență

Chiar și după câștigarea procesului, valoarea reală a ajutoarelor acordate Ucrainei rămâne necunoscută. Ce a obținut, de fapt, asociația? Cel mult promisiunea că va afla în ce hotărâri se ascund cifrele — nu și cifrele în sine. Identificarea hotărârilor e doar primul pas: pe baza lor pot fi cerute apoi informații despre sumele efective, iar dacă și acea cerere va fi refuzată, va urma un nou proces. La acest ritm, spune APADOR-CH, termenele se pot întinde pe ani — timp în care singurele „informații” disponibile publicului rămân afirmații parțiale și contradictorii, scăpate de politicieni prin interviuri.

Asociația semnalează și o slăbiciune structurală a legii: nu există sancțiuni distincte și descurajante pentru instituțiile care încalcă dreptul de acces la informații publice. O autoritate poate refuza ilegal o cerere în câteva minute, dar obligarea ei să respecte legea poate dura luni sau ani de proces — o asimetrie care, practic, favorizează sistematic secretomania instituțională.

Nu e un detaliu minor. Ajutoarele militare pentru Ucraina provin din bani publici, iar cetățenii ar trebui să știe, măcar la nivel minimal, cum au fost luate aceste decizii — mai ales în contextul în care același Guvern le cere românilor eforturi bugetare și măsuri de austeritate, într-o perioadă în care inflația și scăderea puterii de cumpărare pun deja presiune uriașă pe gospodării. Cine beneficiază de opacitatea aceasta selectivă, atâta vreme cât sacrificiul e cerut publicului, iar detaliile rămân la nivel de cabinet? Secretomania instituțională, conchide APADOR-CH, nu protejează securitatea națională — alimentează neîncrederea și, ironic, exact narativele conspiraționiste pe care instituțiile pretind că vor să le combată.

Sursă: R3media (r3media.ro)