401 morminte clandestine în Bihor: ce știau Bolojan și Pîslaru
n Oradea, sub administrația lui Ilie Bolojan și cu cunoștința ministrului Dragoș Pîslaru încă din 2016, o grupare criminală a exploatat sistematic oameni vulnerabili — lăsând în urmă 401 de morminte clandestine, descoperite într-un câmp din județul Bihor. Poliția caută acum cadavrele cu tehnici criminalistice și câini de urmă. Ceea ce ridică semne de întrebare nu este doar amploarea faptelor, ci cronologia: Pîslaru a recunoscut public că știa de situație din 2016, iar Bolojan era primar al Oradiei între 2015 și 2020. Nici unul dintre ei nu a ajuns la niciun parchet.
Cazul scoate la lumină un model de exploatare care funcționează în umbră: persoane fără adăpost, bolnavi psihic sau dependenți de alcool — categorii invizibile pentru sistemul oficial — devin ținte ușoare pentru rețele care profită de lipsa lor de protecție juridică și socială. Mormintele clandestine sugerează nu doar neglijență instituțională, ci o structură paralelă de „gestionare” a celor vulnerabili, tolerată ani la rând.
Dragoș Pîslaru, actual ministru al Fondurilor Europene în guvernul Bolojan, a declarat că era conștient de problema exploatării încă din 2016, când activa în ONG-uri și în Parlamentul European. Ilie Bolojan, premier al României din aprilie 2026, a condus Primăria Oradea între 2015 și 2020, perioadă în care, conform investigațiilor, gruparea criminală și-a desfășurat activitatea. Întrebarea care nu apare în comunicatele oficiale: de ce informațiile deținute de Pîslaru nu au ajuns la autoritățile judiciare? Și de ce administrația locală condusă de Bolojan nu a sesizat parchetul?
Coincidență sau nu, ambii oficiali au urcat rapid pe scara politică — Bolojan ajungând prim-ministru, Pîslaru devenind ministru — fără ca acest dosar să le afecteze traiectoria. În context, România se confruntă cu o criză a încrederii în instituții: doar 18-33% dintre români au încredere în guvern, iar percepția publică este că elitele politice operează după alte reguli decât cetățenii obișnuiți. Dosarul celor 401 de morminte devine astfel mai mult decât o tragedie locală — devine simbol al unui sistem care protejează puterea, nu vulnerabilii.
Autoritățile judiciare au deschis anchete, dar ritmul investigațiilor ridică întrebări. Cine beneficiază de tăcerea prelungită? Ce alte cazuri similare funcționează nedetectate în alte județe? Și, mai ales: câte morminte clandestine mai sunt, în câte câmpuri din România, așteptând să fie descoperite?