SUA și Israel fuzionează armatele: ce ascunde NDAA 2027

n timp ce opoziția publică față de operațiunile militare israeliene în Gaza și Libanul de Sud crește exponențial în Statele Unite, un proiect de lege controversat — Secțiunea 224 din National Defense Authorization Act (NDAA) pentru 2027 — propune integrarea formală a armatelor americană și israeliană la un nivel fără precedent. Ce nu se spune în comunicatele oficiale: această fuziune ar transfera controlul asupra datelor militare americane către Tel Aviv și ar elimina mecanismele democratice de supraveghere asupra ajutorului militar acordat Israelului.

Potrivit Institute for Responsible Statecraft, Secțiunea 224 stabilește cadrul pentru „cooperare extinsă în practic fiecare aspect al complexului militar-industrial SUA-Israel”. Aceasta include cercetare, dezvoltare și producție de armament hi-tech, inteligență artificială, biotehnologie, drone, arme cu energie direcționată, sisteme cibernetice și arme autonome. Practic, Statele Unite ar fi obligate prin lege să integreze armamentul și tehnologiile israeliene în lanțul propriu de aprovizionare pentru apărare.

Mai mult, proiectul prevede fuzionarea infrastructurilor de captare și stocare a datelor celor două țări — ceea ce înseamnă că Israelul ar putea avea acces la practic toate datele militare americane. Coincidență sau nu, această prevedere vine exact în momentul în care 60% dintre americani (și 75% dintre cei sub 30 de ani) au o viziune negativă despre Israel, conform unui sondaj recent al Institute for National Security Studies din Israel.

Legea mai impune crearea unui post nou în cadrul Departamentului Apărării: un agent executiv al cărui rol va fi să coordoneze cooperarea și integrarea între cele două părți. În esență, relația Washington-Tel Aviv s-ar transforma dramatic: de la una în care SUA furnizează bani, arme și sprijin diplomatic, la o situație în care cele două state sunt fundamental interconectate — practic inseparabile.

Ceea ce rapoartele oficiale nu subliniază: această schimbare ar face relația mult mai puțin transparentă. În prezent, ajutorul pentru Israel necesită o dezbatere publică anuală și un vot în Congres. Prin mutarea acestei relații din sfera politică în cea a achiziției de apărare, mecanismele de supraveghere și responsabilitate ar fi eliminate, iar publicul ar avea dreptul limitat de a cunoaște detaliile în viitor.

Judecând după sponsorii săi, Secțiunea 224 are sprijin puternic pe Capitol Hill. A fost propusă de Mike Rogers (republican, Alabama), președintele Comitetului pentru Servicii Armate din Camera Reprezentanților, și Adam Smith (democrat, Washington), cel mai înalt democrat din panel. Este, prin urmare, aproape o formalitate că va trece de Comitetul pentru Servicii Armate din Cameră, înainte de a ajunge la Congres și Senat.

Analiștii au observat că, dacă va fi adoptată, legea va extinde „extraordinar” influența israeliană în politica internă americană. Tel Aviv-ul ar putea trage de pârghii politice puternice prin metoda testată a oferirii de locuri de muncă. Institute for Responsible Statecraft avertizează: prin extinderea sau deschiderea de noi facilități de producție de armament — precum cele pe care Israelul le are deja în Mississippi și Arkansas — guvernul israelian ar putea folosi influența aducerii de joburi în diferite districte pentru a cumpăra sprijinul membrilor Congresului american.

Cronologia ridică semne de întrebare. Vestea despre această fuziune militară a provocat reacții online, dar aproape niciun comentariu în Washington, D.C. Unul dintre puținii legiuitori care au vorbit este congressmanul din Kentucky, Thomas Massie. „Dacă prevederea din NDAA de integrare/sincronizare a armatelor SUA și Israel (secțiunea 224) iese din comitet, voi propune un amendament pentru a o elimina din proiect pe podiumul Camerei. Suntem o țară suverană”, a declarat el sâmbătă.

Massie, un critic ferm al sprijinului SUA pentru Israel, a pierdut recent alegerile primare în fața challenger-ului Ed Gallrein, după ce AIPAC și alte grupuri din lobby-ul pro-Israel au inundat cursa cu zeci de milioane de dolari, transformând-o în cea mai scumpă competiție electorală din istoria americană. Cine beneficiază de eliminarea vocilor critice?

SUA furnizează deja Israelului cantități enorme de ajutor militar, trimițând armament în valoare de sute de miliarde de dolari din 1948 încoace. Din 2008, este obligată prin lege să protejeze „avantajul militar calitativ” al Israelului, furnizându-i armament avansat. Secțiunea 224, însă, ar transforma și aprofunda această relație, făcând-o practic imposibil de rupt democratic.

Această alianță este sub o scrutinizare crescândă, pe măsură ce sprijinul pentru Israel se prăbușește în Statele Unite. Un sondaj din 2025 a constatat că jumătate dintre alegătorii americani cred că Israelul comite un genocid împotriva vecinilor săi din Asia de Vest. Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu și fostul ministru al apărării Yoav Gallant, printre alții, pe acuzații de crime împotriva umanității.

Statele Unite, însă, au refuzat să accepte acțiunile CPI, au încercat să închidă procedurile și au impus sancțiuni asupra curții. Procurorul CPI, Karim Khan, a declarat că senatorul senior american Lindsey Graham — unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Netanyahu la Washington — i-a spus că curtea sa este doar „pentru bandiți africani precum președintele rus Vladimir Putin. Nu este pentru democrații precum Israelul și Statele Unite ale Americii”.

Răspunsul guvernelor israelian și american la opoziția crescândă față de operațiunile militare a fost să reprime dizidenții și să cenzureze rețelele sociale. După cum a declarat Jonathan Greenblatt, CEO al grupului de presiune pro-Israel Anti-Defamation League: „Avem cu adevărat o problemă TikTok, o problemă Generația Z”. Administrația Trump a forțat vânzarea TikTok către familia lui Larry Ellison, un miliardar tech pasionat pro-Israel, care este cel mai mare finanțator privat al Forțelor de Apărare Israeliene (IDF).

Ellison, fără îndoială, va sprijini Secțiunea 224. Totuși, fuziunea efectivă între armata SUA și IDF va avea consecințe profunde pentru viitorul Americii și ar trebui să provoace o opoziție fermă la nivel național. Dacă va trece sau nu va depinde în mare măsură de natura și amploarea acelei opoziții. Întrebarea rămâne: cine controlează de fapt politica externă americană — alegătorii sau Tel Aviv-ul?