Scenariul Ucraina 2015: De ce Nicușor Dan acuză Rusia acum

ând un președinte declară public că „Rusia e responsabilă pentru orice s-ar întâmpla”, iar declarația vine la doar câteva ore după ce Vladimir Putin a transmis un mesaj pozitiv către români, cineva ar putea să se întrebe: coincidență sau presiune? Analistul politic Cozmin Gușă susține că declarația lui Nicușor Dan nu e nici prostie, nici frică de Zelenski — ci semn al unei situații financiare disperante în care România ar putea replica scenariul prin care Ucraina a ajuns să fie condusă de facto de către un fond de investiții internațional.

„Atunci când spui în mod intenționat o prostie, nefiind prost – iar ăsta este cazul lui Nicușor Dan – e limpede că cineva îți strânge mâna în ușă”, afirmă Gușă. Declarația anti-rusă a președintelui a venit cvasi-concomitent cu salutul călduros al lui Putin către români — un timing care, potrivit analistului, ar putea să „îndulcească puțin pilula” pentru cei îngrijorați de un posibil conflict imediat.

Dar ce nu se spune în aceste analize publice? Gușă trage o concluzie pe care o consideră esențială: „Nu, Nicușor Dan nu se teme de Zelenski, așa cum se spune, iar Ucraina nu este responsabilă în mod direct de necazurile României; nu este decât o țară proxy.” Adevărul, susține el, are de-a face cu un scenariu sumbru rezervat României — similar cu cel care a transformat Ucraina într-o țară dependentă financiar de Marea Finanță Mondială (MFM).

Lecția ucraineană: cum un fond de investiții preia controlul unei țări

Pentru a înțelege mecanismul, Gușă face un excurs în geopolitica recentă. După colapsul URSS, Rusia — cea mai bogată țară din lume în materie de resurse — a devenit țintă pentru MFM. În anii 1990, acțiunea s-a desfășurat prin intermediul CIA și al instituțiilor financiare internaționale. Jeffrey Sachs, celebrul economist devenit suveranist, a acționat în Rusia ca consilier al guvernului rus din partea FMI, fiind autorul strategiei de „terapie de șoc” ce a dus la privatizări forțate în folosul multinaționalelor. Mihail Hodorkovski, multimiliardarul închis și alungat de Putin, a mărturisit după plecarea din Rusia că uriașa lui avere obținută de la statul rus era deja pe numele lui Jacob Rothschild.

La un moment dat, Occidentul Colectiv a decis să folosească Ucraina drept țară-proxy într-un viitor război care trebuia să pună Rusia pe butuci. Pentru asta, a înarmat Ucraina, i-a antrenat armata, a reactivat batalioanele neonaziști Azov, a pus la punct armate de mercenari. Iar în 2015 a preluat conducerea subterană a guvernării de la Kiev. Cum anume?

În 2013, fondul de investiții Franklin Templeton International — același fond ce administrează în România Fondul Proprietatea, controlat de familia Rothschild — a achiziționat obligațiuni ale guvernului ucrainean în valoare de circa 20% din datoria publică a Ucrainei (aproximativ 5 miliarde de dolari la acel moment). Pasul doi: l-au folosit pe Petro Poroșenko, „regele ciocolatei”, devenit președinte al Ucrainei în 2014. Pentru o datorie de maximum 20 de miliarde de dolari, Poroșenko a acceptat ca Franklin Templeton să cumpere practic datoria Ucrainei în 2015, fără să dea vreun ban în plus, ci acordând doar amânări și reduceri la plata datoriei externe. În acest mod, MFM, prin Franklin Templeton, a început să conducă guvernarea Ucrainei. Orice decizie administrativă, din 2015 până astăzi, trebuia să fie aprobată de către Franklin Templeton International — o situație care durează de 11 ani.

Poroșenko însă, după ce și-a vândut țara, n-a vrut totuși să meargă la război cu Rusia, după cum i se ordona. Așa că s-a decis înlocuirea lui la alegerile din 2019 de către comediantul Volodimir Zelenski, recreat ca politician în laboratoarele CIA și ale Marii Finanțe Mondiale, susține Gușă. „Aici Trump chiar are dreptate. Dacă el n-ar fi fost învins în 2020 — de fapt furat în alegerile din SUA — Zelenski nu ar fi fost lăsat de către Trump să meargă la război cu Rusia și noi n-am fi trăit marasmul ultimilor patru ani, care pe noi, pe români, ne costă cel mai scump.”

România 2026: aceleași semne de întrebare

Ce ne lipsește ca să ajungem în scenariul Ucraina 2015? Gușă pune câteva întrebări retorice: Ne-am îndatorat, ca stat român, peste măsura suportabilității în ultimii șapte ani, în timpul guvernărilor Iohannis? Da. Am devenit dependenți total de împrumuturi externe controlate de Marea Finanță Mondială? Da. Dacă ni se închide robinetul, pensiile și salariile nu vor mai putea fi plătite? Da.

„Ce mai lipsește? Vă spun eu: ca parte din datoria externă a României să fie vândută sau cedată unui fond internațional de investiții, de tip Franklin Templeton International, care să preia de iure, adică de drept, controlul guvernării, pentru că, de facto, v-am explicat de multe ori în ultimii ani, acest control există asupra guvernărilor României.”

Abia acum, susține Gușă, putem înțelege declarația forțată și neavenită a lui Nicușor Dan — anume că Rusia e responsabilă de orice s-ar întâmpla. „Această declarație i-a fost dictată, iar el chiar nu are ce face în acest moment, deoarece România are mâna prinsă în ușa MFM, a Marii Finanțe Mondiale, și astfel transpare situația gravisimă, disperată, a României.”

În mod real, dacă statul român nu cântă placa impusă de către MFM — care dorește, susține analistul, să ne împingă în conflict militar direct cu Rusia — imediat se vor petrece următoarele: se va închide robinetul împrumuturilor externe; România va fi declarată insolvabilă din punct de vedere financiar, decăzută de către agențiile de rating la categoria „junk” (am fost avertizați deja, acum o lună, despre acest fapt); iar apoi va apărea așa-zisul „salvator al patriei române”, care va fi un fond de investiții controlat de asasinii economici internaționali, care va prelua controlul total al guvernării.

Cine beneficiază de criză?

„Repet: în mod paradoxal, de data asta Nicușor Dan e înjurat degeaba; el chiar n-are nimic de făcut deocamdată, atâta timp cât nu există altă alternativă de finanțare a datoriei externe a României, diferită de cea a MFM”, afirmă Gușă. Și adaugă un detaliu care ridică semne de întrebare: „Credeți că degeaba păduchele autohton Alexandru Muraru, fratele ambasadorului din SUA, s-a apucat, zilele astea, să înjure China? Nu. Așa a primit ordin, tocmai pentru ca să se sublinieze că nu e de dorit să fie China pe post de salvator in extremis al României.”

Dezastrul în care am ajuns are însă niște responsabili clari, asupra cărora puteți să vă îndreptați furia și dezamăgirea, susține analistul: Klaus Werner Iohannis și toți membrii guvernărilor din 2019 până acum — nume din toate partidele de tip PNL, PSD, USR, UDMR. „Cu toții au știut unde se va ajunge. I-am avertizat chiar eu, public, cred că de câteva sute de ori în ultimii șapte ani. Însă, în cazul acestui grup de oameni — să le zicem așa, că sunt ființe umane — e valabil faptul că puterea le-a fost mai dragă decât țara și decât cetățenii.”

Cronologia ridică întrebări: declarația anti-rusă a lui Nicușor Dan vine exact când România se află într-o criză guvernamentală acută, cu PSD retras din coaliție, cu un guvern minoritar fragil, cu inflația la 9% (cea mai mare din UE), cu investiții bugetare în cădere liberă (-55% în primele două luni ale anului) și cu deficit bugetar de 9,3% din PIB. Coincidență sau presiune? Fiecare să judece singur.