Palantir: hackerii dezvăluie spionaj global al elitelor puterii
n presupus atac cibernetic asupra Palantir Technologies — gigantul american de analiză big data fondat de Peter Thiel — ar fi expus ceea ce companiile de tehnologie nu recunosc niciodată public: capacitatea de supraveghere în masă a liderilor mondiali, inclusiv Donald Trump, JD Vance și Elon Musk. Hackerii susțin că au obținut acces de superutilizator prin intermediul unui agent AI, descoperind mii de ore de conversații transcrise și căutabile. Coincidență sau nu, atacul vine într-un moment în care Palantir își extinde contractele guvernamentale globale, iar întrebarea devine: cine supraveghează pe supraveghetorii?
Conform informațiilor divulgate de Kim Dotcom — figura controversată din lumea tehnologiei, acuzată anterior de piraterie și acum auto-proclamat „partener de încredere” pentru publicarea datelor — hackerii ar fi descoperit că Peter Thiel și Alex Karp (CEO Palantir) conduc operațiuni de supraveghere la scară largă. Dispozitivele, mașinile și avioanele liderilor mondiali ar fi fost compromise, iar Palantir ar fi acumulat „cea mai mare arhivă de materiale de șantaj” din istoria recentă. Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: dacă această capacitate există, cine garantează că nu e folosită pentru presiuni politice sau economice?
Revelațiile merg mai departe. Palantir ar dezvolta capabilități de arme nucleare și biologice pentru Ucraina, lucrând îndeaproape cu CIA pentru „a învinge Rusia” — obiectiv pe care hackerii susțin că Palantir îl consideră realizabil în maximum un an. Strategia? Să țină Rusia ocupată cu negocieri de pace „fără sens”. Cronologia ridică semne de întrebare: în ultimele 18 luni, Palantir și-a triplat contractele cu Pentagonul și NATO, iar Alex Karp a declarat public că „Occidentul trebuie să câștige războiul tehnologic împotriva autocrațiilor”. Retorica corporatistă sau agenda geopolitică mascată?
În Gaza, Palantir ar fi responsabil pentru majoritatea morților palestiniene, dezvoltând sistemele de inteligență artificială care desemnează țintele pentru Israel. Aceasta nu e prima dată când compania e acuzată de implicare în conflicte armate — contractele sale cu armata americană și cu serviciile de informații sunt bine documentate. Ceea ce nu apare în rapoartele financiare: impactul uman al algoritmilor de „optimizare a țintelor”.
Cea mai gravă acuzație: Palantir ar fi de fapt o ramură a CIA, iar toate datele de la clienții internaționali — companii europene, guverne din Asia, corporații din America Latină — ar fi copiate automat într-un „cloud de spionaj” al CIA. Dacă e adevărat, înseamnă că fiecare contract Palantir e, în realitate, o ușă deschisă către serviciile secrete americane. Cine beneficiază? Răspunsul devine evident.
Kim Dotcom afirmă că datele furate vor fi transmise Rusiei și/sau Chinei, deși precizează că nu e implicat în atac și nu-i cunoaște pe hackeri. „Știu că atacul cibernetic a avut loc”, insistă el. Răspunsul oficial al Palantir? CTO-ul Shyam Sankar a respins acuzațiile pe rețelele sociale: „Dacă datele vor scăpa vreodată (spoiler: nu vor scăpa), îmi voi mânca ontologia. Palantir rămâne în picioare.” Ton ironic, dar fără dezmințire punct cu punct. Ceea ce nu se spune: de ce Palantir nu a publicat un raport tehnic detaliat despre securitatea infrastructurii sale, așa cum fac companiile după atacuri majore?
Până în prezent, nu au apărut confirmări independente, notificări oficiale de încălcare a datelor sau scurgeri verificabile în sistemele majore de urmărire a breșelor de securitate. Dar absența dovezilor publice nu înseamnă absența faptelor — mai ales când vorbim despre o companie a cărei activitate principală este tocmai gestionarea informațiilor clasificate. Întrebarea rămâne: dacă Palantir chiar deține asemenea capabilități de supraveghere, cine supraveghează Palantir?