Marea Neagră, lac rusesc: ce nu spun hărțile NATO despre România

osta președintă a Georgiei, Salome Zurabishvili, confirmă ceea ce analiștii geopolitici evită să spună cu voce tare: România nu este doar un aliat NATO la periferia Europei, ci una dintre piesele esențiale în strategia Rusiei de transformare a Mării Negre într-un spațiu controlat de Moscova — ceea ce, în limbajul diplomatic, înseamnă un „lac rusesc”. Declarațiile, făcute în marja Black Sea Security Forum pentru publicația franceză Les Echos, ridică semne de întrebare despre vulnerabilitățile pe care Occidentul preferă să le ignore.

„Pentru Rusia, dacă controlează Ucraina, România și Georgia, Marea Neagră devine un lac”, a afirmat Zurabishvili. Formularea nu e întâmplătoare: conceptul de „mare interioară” — un bazin acvatic complet înconjurat de state aliate sau subordonate — a fost mereu visul imperial al Moscovei, de la țarii ruși până la strategii Kremlinului din secolul XXI. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că acest scenariu nu presupune neapărat ocupație militară clasică, ci o combinație de influență politică, dependență energetică și presiune economică.

România, Ucraina și Georgia: trei ținte, un singur plan

În analiza Zurabishvilei, cele trei state nu sunt privite de Moscova ca entități separate, ci ca elemente ale aceluiași puzzle geopolitic. Georgia se află în centrul interesului strategic rusesc, dar nu poate fi separată de Ucraina și România. Fosta președintă susține că Rusia „își ține privirea fixată asupra statelor riverane Mării Negre”, iar miza depășește influența politică asupra unei țări sau alteia — este vorba despre controlul unei regiuni întregi, cu implicații militare, energetice și comerciale.

Coincidență sau nu, România apare ca obstacol major în calea acestui plan. Statutul său de membru NATO, infrastructura portuară de la Constanța — prin care tranzitează o parte semnificativă din cereale ucrainene —, poziția geografică și rolul său în sprijinirea Kievului fac ca România să fie o miză strategică pentru Rusia. Ceea ce rămâne nesupus: cât de pregătită este România pentru presiunile hibride care ar putea urma, dacă scenariul ucrainean se extinde spre sud?

Caucazul, coridorul energetic pe care Europa îl ignoră

Zurabishvili leagă controlul asupra Mării Negre de accesul dintre Europa și Asia Centrală. Potrivit fostei președinte, dacă Rusia controlează Caucazul, controlează și coridorul care leagă Europa de Asia Centrală — o rută esențială pentru transportul energiei și pentru viitoarele rețele de conectivitate. În condițiile în care statele din Asia Centrală caută să își consolideze legăturile cu Europa și să se distanțeze de Moscova, Caucazul devine o punte strategică.

„Dacă puntea reprezentată de Caucaz nu mai există, totul devine mult mai complicat, fie că este vorba despre transportul energiei, fie despre viitoarele rețele de conectivitate”, a explicat Zurabishvili. Cronologia ridică întrebări: de ce proiectele energetice alternative la gazul rusesc (conducta TANAP, coridorul sudic) au avansat atât de lent în ultimii ani? Cine a beneficiat de aceste întârzieri?

Ingerințe rusești: metode sofisticate, anchete inexistente

Fosta președintă a Georgiei acuză Rusia că a intervenit în viața politică de la Tbilisi prin operațiuni de influență, inclusiv în contextul alegerilor din 2024. Ea susține că au fost folosite call-centere și specialiști în comunicare care ar fi activat anterior și în Muntenegru — o afirmație care, dacă e adevărată, sugerează existența unei rețele regionale de manipulare electorală.

Zurabishvili spune că regretă faptul că, după denunțurile opoziției, nu a existat o anchetă reală care să stabilească exact ce s-a întâmplat. Potrivit acesteia, metodele de influență au devenit tot mai sofisticate, inclusiv prin folosirea inteligenței artificiale. Fosta președintă afirmă că a fost ea însăși victima unor astfel de practici: în anumite videoclipuri, apărea vorbind în limba rusă, cu propria voce, deși nu vorbește rusa. Ce nu se spune: dacă astfel de tehnici au fost folosite în Georgia, ce ne face să credem că România a fost ocolită?

Georgia, de la aspirație europeană la regim prorus

În interviul acordat Les Echos, Salome Zurabishvili acuză o schimbare radicală de direcție a partidului Visul Georgian. Formațiunea, spune ea, a ajuns la putere susținând aspirațiile europene ale populației și chiar a introdus în Constituție obligația integrării europene ca prioritate. Ruptura ar fi apărut în 2021, când autoritățile georgiene au început să respingă inițiativele și ajutorul european. După invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, discursul guvernului de la Tbilisi ar fi devenit tot mai anti-european.

Din decembrie 2024, Georgia este condusă de Mikeil Kavelashvili, fost fotbalist, a cărui alegere nu este recunoscută de Salome Zurabishvili. Aceasta contestă legitimitatea noului regim și susține că rolul ei este să dea voce societății georgiene care dorește un viitor european, democratic și independent. Cronologia ridică semne de întrebare: cât de repede poate un partid pro-european să devină instrument al Moscovei? Și ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca o astfel de răsturnare să fie posibilă?

„Frica nu mai funcționează asupra populației”

Zurabishvili afirmă că protestele din Georgia continuă, în ciuda represiunii. Potrivit acesteia, autoritățile adoptă constant noi măsuri de intimidare, dar acestea nu mai au efectul urmărit. Fosta președintă spune că opozanții închiși nu au cedat și nu și-au cerut iertare, iar populația nu mai este controlată prin frică. Ea susține că slăbiciunea regimului este chiar principala amenințare la adresa acestuia.

„Frica nu mai funcționează asupra populației”, afirmă Zurabishvili, care susține că teama s-a mutat în interiorul taberei aflate la putere. Ceea ce rămâne de văzut: dacă modelul georgian de rezistență civică poate fi replicat în alte state din regiune — inclusiv în România, dacă presiunile hibride se intensifică. Cine beneficiază de normalizarea ideii că Marea Neagră poate deveni „lac rusesc”? Și de ce aceste avertismente nu ajung pe prima pagină a ziarelor occidentale?