Generalul Gheorghiță: dosarul meu, comandat să lovească Armata

eful Statului Major al Armatei, generalul Vlad Gheorghiță, a respins categoric acuzațiile de corupție aduse împotriva sa, sugerând într-o postare pe Facebook că dosarul său ar fi fost „comandat” cu scopul de a slăbi instituția militară — într-un moment în care România se pregătește să devină gazda celei mai mari baze NATO din Europa, la Kogălniceanu, și când bugetul Apărării depășește 2% din PIB. Coincidență sau strategie? Cronologia ridică semne de întrebare.

„Resping categoric acuzațiile care mi-au fost aduse și afirm fără echivoc că nu am săvârșit nicio faptă de corupție și nu am avut nicio implicare, directă sau indirectă, în activități care ar putea constitui complicitate la asemenea fapte”, a scris Gheorghiță pe pagina sa de Facebook, după ce a fost pus sub acuzare de procurori. Generalul nu a detaliat natura exactă a acuzațiilor, dar tonul mesajului său sugerează că se consideră ținta unei operațiuni orchestrate.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: Gheorghiță conduce Statul Major al Armatei într-o perioadă de transformare strategică majoră. România este în plin proces de modernizare militară, cu achiziții de armament în valoare de miliarde de euro, parteneriate strategice cu SUA și integrare în structurile NATO de apărare avansată. Baza de la Kogălniceanu, în construcție, urmează să devină cel mai mare hub militar american din Europa — un activ geopolitic de neprețuit. Cine beneficiază de destabilizarea conducerii militare române tocmai acum?

Dosarul vine la doar câteva luni după ce ministrul Apărării și vicepremierul Radu Miruță (USR) a preluat portofoliul într-un guvern aflat în criză acută, după retragerea PSD din coaliție. Miruță însuși a preluat funcția după demisia controversată a lui Ionuț Moșteanu (USR), pe 28 noiembrie 2025, pe fondul unui scandal legat de studiile sale. Rotația rapidă la vârful Ministerului Apărării ridică întrebări despre continuitatea strategică și despre cine trage, de fapt, sforile.

Gheorghiță a insistat că respectă „prezumția de nevinovăție” și că va colabora cu autoritățile, dar a subliniat că „nu va permite ca reputația sa profesională să fie distrusă printr-un proces injust”. Generalul a mai adăugat că „instituția militară trebuie apărată de atacuri politice sau de interese oculte care caută să o submineze”. Formularea „interese oculte” — rareori folosită în comunicările oficiale militare — sugerează că Gheorghiță vede în spatele dosarului o mână invizibilă.

Contextul geopolitic amplifică suspiciunile. România se află pe frontiera estică a NATO, la granița cu Ucraina, într-o zonă de tensiune maximă. Orice instabilitate în conducerea militară poate fi exploatată de actori externi — Moscova a dovedit în repetate rânduri că știe să profite de fracturi interne în statele membre NATO. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: cui folosește, strategic, slăbirea Armatei române tocmai când aceasta devine pilon central al apărării flancului estic?

Dosarul Gheorghiță se adaugă unei liste lungi de scandaluri care au lovit instituțiile de securitate și apărare din România în ultimii ani: de la demisia lui Ionuț Moșteanu la ancheta DNA împotriva lui Cristian Anton (fost șef ARR), până la ancheta Parchetului Militar împotriva lui Raed Arafat pentru „contrabandă cu un elicopter”. Un pattern sau o campanie sistematică de destabilizare? Faptele vorbesc de la sine.

Deocamdată, Statul Major al Armatei nu a emis un comunicat oficial suplimentar, iar Ministerul Apărării păstrează tăcerea. Dar mesajul generalului Gheorghiță pe Facebook — o platformă neobișnuit de publică pentru un șef de Stat Major — arată că acesta nu intenționează să accepte pasiv rolul de țap ispășitor. Rămâne de văzut dacă justiția va clarifica rapid acuzațiile sau dacă dosarul va deveni un nou episod în saga instabilității instituționale care paralizează România în pragul unui moment geopolitic critic.