Exporturi-record de oi: ce nu spune ANSVSA despre Algeria și Brazilia
n timp ce Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) anunță triumfalist exporturi-record de ovine către Algeria — un milion de capete promise pentru 2027 și transporturi cu avionul — presa de specialitate internațională consemnează o realitate pe care comunicatele oficiale românești o ocolesc cu grijă: aceeași Algerie tocmai și-a deschis piața pentru oile braziliene, tocmai pentru a nu mai depinde de un singur furnizor. Iar acel furnizor este România.
Cifrele oficiale: un succes aparent de necontestat
Algeria a devenit în ultimii ani cea mai importantă destinație externă pentru oile vii crescute în România. Potrivit datelor de comerț internațional compilate pe platforma Trade Map, în 2024 Algeria a importat oi vii în valoare de aproape 7,8 milioane de dolari exclusiv din România, fără alt furnizor. Pentru sectorul zootehnic românesc — care exportă animale vii din cauza capacității interne reduse de abatorizare — această piață a devenit un debușeu strategic.
ANSVSA a comunicat o serie de cifre spectaculoase: exporturile de ovine către Algeria ar fi crescut de la circa 321.000 de capete la o estimare de 500.000 până la finalul anului 2026, iar pentru 2027 partenerii algerieni și-ar fi exprimat intenția de a importa din România peste un milion de capete, incluzând, în premieră, și carcase. În mai 2026, ANSVSA a anunțat și primul transport aerian cargo de peste 4.000 de ovine, descris drept o premieră logistică.
Aceste anunțuri au fost preluate masiv de presa românească — de la agenții și publicații economice până la portaluri regionale. Tonul a fost, aproape uniform, unul de succes național: Algeria ar fi decis să-și acopere necesarul „exclusiv din România”, iar țara și-ar consolida statutul de hub regional pentru exporturi agroalimentare. Mesajul central, repetat în zeci de articole, a fost că relația comercială se adâncește și că fermierii români au în față o piață stabilă și în creștere.
Ceea ce nu s-a spus: Algeria caută alternative
Presa internațională de specialitate a relatat însă un element absent din relatările autohtone: în paralel cu adâncirea relației cu România, Algeria a făcut pași concreți pentru a-și reduce dependența de aceasta. Potrivit publicațiilor African Agribusiness și Feed Business Middle East & Africa, ministerul agriculturii din Brazilia a confirmat în august 2025 un acord prin care Algeria primește o sursă suplimentară de oi vii, iar Brazilia câștigă o nouă piață de export în nordul Africii.
Scopul declarat al aranjamentului este reducerea dependenței de un singur furnizor și asigurarea unui flux de animale mai stabil și mai rezilient. Motivul din spatele acestei diversificări ține de o criză internă a Algeriei: seceta prelungită a devastat pășunile și a epuizat rezervele de furaje, afectând grav fermele locale și forțând guvernul să se bazeze tot mai mult pe importuri pentru a acoperi cererea de carne. În acest context, dependența de o singură origine — România — a fost considerată un risc strategic.
Cronologia ridică întrebări. În timp ce ANSVSA anunța în mai 2026 „consolidarea poziției de partener strategic”, Algeria finalizase deja, cu nouă luni înainte, un acord cu Brazilia. Coincidență sau strategie deliberată de a nu speria furnizorul principal înainte de a-și asigura alternativa?
Cine beneficiază — și cine riscă
Diferența dintre cele două relatări nu este una de nuanță. Exportul de ovine vii reprezintă pentru România o activitate de peste 200 de milioane de euro anual, iar Algeria a fost, până acum, piața-cheie. Apariția Braziliei ca furnizor alternativ pentru aceeași piață schimbă datele problemei: poziția aparent de necontestat a României poate deveni una concurențială, în care prețul și condițiile contează mai mult decât „încrederea” invocată în comunicatele oficiale.
Pentru fermierii și procesatorii români, miza practică este reală. O strategie de export construită pe ideea că un singur client își va acoperi necesarul „exclusiv” dintr-o singură țară devine mai fragilă în momentul în care acel client își anunță explicit intenția de a-și diversifică sursele. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: dependența de o singură piață externă este, în sine, o vulnerabilitate — mai ales când acea piață își construiește, în paralel, alternative.
Contextul geopolitic mai larg merită atenție. Brazilia, unul dintre giganții agricoli ai lumii, își extinde agresiv prezența pe piețele africane — nu doar cu oi, ci cu soia, carne de pasăre, zahăr. Algeria devine astfel un cap de pod pentru influența sud-americană în nordul Africii, o regiune pe care România — prin exporturile sale agricole — și-o imaginase drept „curte interioară”. Cine beneficiază de fapt de această reconfigurare? Cu siguranță nu fermierii români care au investit pe premisa unei piețe stabile.
Ce nu vi se spune
Acest articol nu susține că relația comercială dintre România și Algeria s-ar fi deteriorat sau că exporturile românești ar fi în scădere — cifrele oficiale indică, deocamdată, creșteri. Articolul semnalează doar un fapt documentat de presa străină și absent din relatările interne: piața de care depind exporturile românești de oi își construiește, în paralel, alternative. Iar comunicatele triumfaliste ale ANSVSA aleg să ignore acest detaliu esențial.
Cititorul are dreptul să cunoască ambele jumătăți ale poveștii. Și să își pună întrebarea: dacă Algeria chiar ne consideră „partener strategic exclusiv”, de ce simte nevoia să-și caute un plan B la 10.000 de kilometri distanță?