Drona de la Constanța: ce nu spun cancelariile despre „accidentul”

ublicistul Florin Cojocariu afirmă că „dovezile circumstanțiale” privind drona ucraineană descoperită lângă portul Constanța în iunie 2026 indică un scenariu pe care nimeni nu vrea să-l rostească cu voce tare: dispozitivul era acolo pentru a provoca o catastrofă de proporții. Ceea ce oficialii prezintă drept „incident izolat” ar fi putut deveni pretextul perfect pentru declanșarea unui conflict NATO-Rusia — și tăcerea asurzitoare a Bruxelles-ului și Washingtonului ridică întrebări pe care nimeni nu pare dispus să le pună.

„Dovezile circumstanțiale indică toate că drona aia era acolo pentru a produce o catastrofă. Nu am idee dacă vom reuși să găsim dovezi materiale, fie și pentru că dacă ele sunt, sunt la partenerul strategic care s-ar putea să nu vrea să ni le dea”, scrie Cojocariu. Publicistul sugerează că dovezile materiale — cele care ar putea lămuri definitiv originea și intențiile din spatele dronei — se află probabil la „partenerul strategic”, eufemism diplomatic pentru SUA.

Întrebarea care nu apare în comunicatele oficiale: putea Zelenski să orchestreze o lovitură de o asemenea amploare fără știrea serviciilor americane sau europene? Și dacă știau, de ce tac acum?

Tăcerea cancelariilor: coincidență sau calcul?

Cojocariu remarcă contrastul șocant între reacțiile internaționale la incidentul de la Constanța și cele de la Galați, unde o dronă căzută pe un bloc a stârnit valuri de indignare diplomatică. „În cazul dronei de la Galați a fost mare scandal, deși evenimentul a fost mult mai puțin dramatic. În cazul de la Constanța, unde ar fi putut avea loc o tragedie ca la Beirut, dacă nu chiar mult mai teribilă, dat fiind proximitatea terminalului de petrol și depozitelor de cărbune, toată lumea tace”, scrie acesta.

Nicio cancelarie europeană și niciun oficial american nu a comentat public incidentul. Tăcerea devine și mai suspectă dacă ținem cont de contextul geopolitic: Constanța găzduiește nu doar terminalul petrolier și depozitele de cărbune, ci și infrastructură NATO critică. O explozie masivă ar fi transformat portul într-o zonă nelocuibilă și ar fi ucis sute, poate mii de oameni.

Scenariul pe care nimeni nu vrea să-l rostească

„Dumnezeu ne-a păzit de un eveniment cataclismic”, continuă Cojocariu. „Prea puțină lume merge până la capăt cu raționamentul: dacă atacul reușea, în afară de numărul enorm de morți și răniți și transformarea Constanței în zonă nelocuibilă, nu ar fi existat absolut nicio dovadă că originea exploziei a fost o dronă ucraineană.”

Publicistul detaliază logica care ar fi urmat: „Toată lumea ar fi acuzat Rusia (posibil plantând și alte dovezi circumstanțiale și materiale) pentru că, nu-i așa, ce interes ar avea Ucraina să distrugă portul Constanța? Și ce ar fi urmat după asta? Practic o țară NATO a fost atacată de Rusia. Ar fi început ceea ce Zelenski vede ca singura soluție: intrarea Vestului în război de partea Ucrainei.”

Este un scenariu de tip „false flag” — un atac sub steag fals menit să provoace o reacție militară masivă. Cronologia ridică semne de întrebare: drona a fost descoperită exact în perioada în care Ucraina se confrunta cu presiuni crescânde pentru negocieri și când sprijinul militar occidental părea să se erodeze. Cine beneficia de o escaladare dramatică? Și cine avea capacitatea operațională să orchestreze un astfel de plan?

Întrebarea finală: știau americanii?

„Mă întreb doar dacă partenerul strategic avea sau nu cunoștință de acest plan”, încheie Cojocariu. Este o întrebare pe care nicio instituție oficială nu pare dispusă să o abordeze. Sistemele de supraveghere NATO din Marea Neagră sunt printre cele mai sofisticate din lume. O dronă maritimă ucraineană care ajunge în portul Constanța fără să fie detectată — sau fiind detectată dar lăsată să treacă — ridică întrebări profunde despre ce știau și când știau cei care monitorizează permanent zona.

Ceea ce rămâne cert: un dispozitiv cu potențial catastrofal a ajuns la câțiva metri de infrastructura critică a unei țări NATO, iar răspunsul internațional a fost… tăcerea. În geopolitică, tăcerea rareori este accidentală.