Boții pro-Bolojan: de ce tăcerea după scandalul Georgescu?

deputată PNL aruncă în dezbatere publică o întrebare pe care mulți o gândesc, dar puțini o rostesc: manipularea digitală devine gravă doar când o face tabăra greșită? Nicoleta Pauliuc, membră în Biroul Politic Național al PNL, acuză existența unei campanii orchestrate în social media pentru promovarea premierului Ilie Bolojan — campanie care, susține ea, folosește exact aceleași metode care au pus România pe jar în noiembrie 2024, când Călin Georgescu a fost propulsat pe TikTok cu ajutorul a 27.000 de conturi false.

Ceea ce nu se menționează în reacțiile oficiale: Pauliuc nu vorbește din afara sistemului. Ea a ridicat aceste acuzații chiar în cadrul ultimului Birou Politic Național al PNL, unde a expus două „realități incontestabile”: existența unor campanii de presă orchestrate împotriva celor din partid care au altă opinie decât președintele, pe site-uri unde Bolojan e glorificat, și existența unor campanii coordonate în social media, cu troli și conturi false, „mai agresive decât tot ce am văzut în perioada Georgescu”.

Cine plătește factura? Răspunsul care nu a venit

Întrebarea directă a deputatei a fost: cine plătește și dacă infrastructura digitală e folosită pentru reglarea conturilor interne din PNL? Mai mult, a cerut să i se spună dacă, în această ecuație, există un consultant extern — așa cum sugerează presa. Răspunsul, oferit „pe fugă” de Dan Motreanu, a fost că factura nu e plătită de PNL. Pauliuc insistă: atunci de cine?

Coincidență sau nu, tăcerea care a urmat seamănă izbitor cu modul în care s-au evitat întrebările incomode în alte dosare sensibile. Cine finanțează o campanie digitală de amploare, dacă nu partidul? Și dacă nu partidul, atunci ce interese reprezintă finanțatorul?

Georgescu 2024 vs. Bolojan 2026: aceleași semne, reacții diferite

Pauliuc face o comparație care merită reflecție. În cazul Georgescu, raportul TikTok către Comisia Europeană a confirmat o rețea de peste 27.000 de conturi false, operate printr-un furnizor de fals engagement. Ministerul de Interne a constatat că peste 100 de influenceri, cu aproximativ 8 milioane de urmăritori, l-au promovat fără să declare că e publicitate politică. Documentele declasificate de CSAT arătau că hashtagurile lui au urcat până pe locul 9 la nivel mondial. Iar la Autoritatea Electorală, candidatul declarase buget de campanie zero. Reacția a fost pe măsură: anularea alegerilor, anchete, indignare publică.

Acum, în 2026, jurnaliști care nu pot fi acuzați că țin cu Georgescu semnalează fenomene similare. G4Media a analizat ascensiunea fulgerătoare a paginilor pro-Bolojan și a semnalat că o postare a acestuia pe Facebook cu noile date privind deficitul bugetar a adunat în mai puțin de 15 minute de la publicare peste 10.000 de reacții. După 11 ore, anunțul lui Ilie Bolojan avea peste 52.000 de reacții, peste 4.300 de comentarii și fusese redistribuit de peste 2.000 de ori. Patrick André de Hillerin, în Gândul, a scris fără menajamente despre „eroul boților, al like-urilor cumpărate și al activiștilor de partid”.

Pagini apărute peste noapte. Profiluri recent create, fără istoric, care lasă același comentariu, cuvânt cu cuvânt, sub zeci de postări. Un ritm de interacțiune pe care oamenii care lucrează în social media îl recunosc imediat ca atipic. Sunt exact semnalele care, în 2024, au pus o țară pe jar. Reacția de acum? Tăcere.

Dublu standard sau unealtă politică?

Ceea ce Pauliuc subliniază nu e ipocrizia obișnuită — „ai mei sunt buni, ai tăi nu”. E ceva mai serios. România a construit o doctrină morală despre manipularea digitală, a făcut din ea o linie roșie a democrației, a transformat-o într-un principiu fondator al noii normalități. Și apoi a aplicat-o fix până la linia unde convena, nici un centimetru mai departe.

Deputata recunoaște că nu toți cei care îl susțin pe Bolojan sunt boți. Sigur că nu. Sunt oameni reali care îl apreciază sincer. Dar același lucru era valabil și pentru Georgescu, și atunci nimeni nu a acceptat scuza că unii susținători sunt reali ca motiv să ignore rețelele artificiale de amplificare. Problema nu a fost niciodată dacă există susținere autentică. Problema e că susținerea autentică e umflată artificial, că percepția publică e distorsionată, că algoritmul e păcălit să arate o popularitate mai mare decât cea reală. Iar asta schimbă felul în care oamenii obișnuiți își formează o părere.

Era problema în noiembrie 2024. E aceeași problemă și acum. Nu s-a schimbat nimic tehnic și nimic etic. S-a schimbat doar echipa care câștigă de pe urma ei.

Context mai larg: cui folosește tăcerea?

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: această dublă măsură nu e doar o chestiune de etică politică. E o chestiune de credibilitate instituțională. Dacă principiul anti-manipulare digitală a contat în 2024, trebuie să conteze și azi. Dacă a contat doar cât a fost de folos, atunci nu a fost un principiu, ci o unealtă — exact cum sugerează Pauliuc.

Cei care au cerut fermitate în 2024, când manipularea digitală era pe prima pagină, ar trebui să fie primii incomodați de ce se întâmplă acum în PNL. Nu pentru Bolojan și nu împotriva lui. Ci pentru ca standardul pe care ni l-am impus atunci să fi însemnat ceva.

Boții și trolii nu au culoare politică. Nu devin curați fiindcă îi folosește cineva cu care ești de acord. Sunt o metodă. Iar o metodă nu se legitimează prin identitatea celui care o întrebuințează. Întrebarea rămâne: cine plătește? Și de ce tăcerea devine asurditoare tocmai când ar trebui să fie cel mai zgomotos?