Sondaj CURS: ce ascunde topul încrederii românilor în 2026

n sondaj CURS publicat în mai 2026 arată că 56% dintre români solicită alegeri anticipate — iar partidul care ar câștiga aceste alegeri, conform acelorași date, este AUR. Coincidență sau mesaj politic îmbrăcat în cercetare sociologică? Cronologia ridică întrebări: la exact patru luni de la retragerea sprijinului PSD pentru guvernul Bolojan și în plin blocaj instituțional, apare un sondaj care validează narativul opoziției. Cine a comandat cercetarea și cine beneficiază de publicarea ei acum — acestea sunt întrebările pe care puțini le pun.

Conform datelor CURS, politicianul în care românii au cea mai mare încredere este Călin Georgescu — figură controversată, descalificată din alegerile prezidențiale din 2025 după anularea scrutinului de către CCR pe baza dovezilor de interferență rusă și finanțare ilegală. Faptul că un candidat eliminat pentru încălcări grave ajunge în topul încrederii publice ridică semne de întrebare despre eficiența comunicării instituționale — sau despre cât de adânc s-a infiltrat narativul „alegerile furate” în psihologia colectivă.

Pe locul doi în preferințele electorale se situează AUR, partidul lui George Simion, care a transformat criza guvernamentală din aprilie într-o campanie permanentă pentru anticipate. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: AUR este singurul partid care a crescut constant în sondaje de la anularea alegerilor din 2024, profitând de fractura urban-rural și de erodarea încrederii în instituțiile statului. Sondajul CURS confirmă o tendință pe care alte institute (INSCOP, AVANGARDE) o semnalează de luni de zile: electoratul conservator, rural și anti-establishment s-a consolidat în jurul unei singure forțe politice.

Din punct de vedere ideologic, cercetarea arată că electoratul are o orientare predominant conservatoare — o concluzie care contrazice narativul dominant al ultimilor 15 ani, conform căruia România se „europenizează” inevitabil. Realitatea de pe teren spune altceva: 45% din gospodării declară dificultăți financiare grave, inflația a atins 9% (cea mai mare din UE în martie 2026), iar puterea de cumpărare a scăzut cu 5% an la an. În acest context, valorile conservatoare nu sunt o alegere ideologică abstractă — sunt un refugiu psihologic într-o lume percepută ca ostilă și imprevizibilă.

Sondajul relevă și că instituțiile în care românii au cea mai mare încredere sunt Biserica și Armata — nu partidele, nu guvernul, nu Parlamentul. Este un model clasic de societate în criză: încrederea migrează de la instituțiile politice către cele percepute ca „nepolitizate” și „stabile”. Ceea ce nu se spune: Biserica Ortodoxă Română a fost un actor politic discret dar constant în ultimii ani, iar Armata beneficiază de investiții masive NATO (baza Kogălniceanu, 2% din PIB pentru apărare) — ambele instituții au interes să mențină un profil public pozitiv.

Cronologia ridică întrebări suplimentare: sondajul apare exact în momentul în care PSD negociază revenirea la guvernare sau organizarea de anticipate, în timp ce PNL și USR încearcă să mențină un executiv minoritar. Publicarea acestor date acum — nu peste două luni, nu înainte de criză — sugerează o sincronizare politică. Cine a comandat sondajul? Cine a decis momentul publicării? Răspunsurile la aceste întrebări ar putea explica mai mult decât cifrele în sine.

În context geopolitic mai larg, creșterea AUR și a lui Călin Georgescu se înscrie într-un trend european: partidele anti-establishment, eurosceptice și conservatoare câștigă teren în Polonia, Ungaria, Slovacia, Austria. România nu este o excepție — este doar ultimul domino care cade. Diferența: aici narativul anti-sistem se combină cu nostalgia post-comunistă (55,8% consideră regimul Ceaușescu „mai degrabă bun”) și cu o profundă neîncredere în procesul electoral, alimentată de anularea alegerilor din 2024.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă 56% vor anticipate și AUR ar câștiga aceste alegeri, ce se întâmplă cu agenda pro-europeană a României? Cu fondurile UE de 60 miliarde euro? Cu aderarea la OECD și Schengen terestru? Răspunsul la aceste întrebări ar putea explica de ce actualul establishment politic evită cu orice preț organizarea de alegeri anticipate — chiar dacă „voința poporului” ar dicta altceva.