Șeful ROMARM acuză ministrul Apărării de trădare: ce ascund

irectorul general al ROMARM, Răzvan Pîrcălăbescu, l-a acuzat public pe ministrul Apărării, Radu Miruță (USR), de „înaltă trădare” și „subminarea economiei naționale” — declarații care ridică semne de întrebare nu doar despre conflictul din industria de apărare, ci și despre cronologia recentă a schimbărilor în conducerea acestui sector strategic. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale: ROMARM este producătorul de armament de stat al României, cu fabrici care lucrează pentru contracte NATO și exporturi în zone de conflict, iar orice decizie la vârf afectează direct capacitatea operațională a armatei române.

Pîrcălăbescu a lansat atacul frontal în direct, cerând judecarea lui Miruță pentru presupuse acțiuni care ar fi dăunat intereselor strategice ale țării. Detaliile concrete ale acuzațiilor nu au fost încă dezvăluite complet, însă tonul extrem de dur sugerează tensiuni majore în interiorul aparatului de apărare — tensiuni care vin în contextul în care România își extinde baza NATO de la Kogălniceanu și negociază contracte de armament în valoare de sute de milioane de euro.

Radu Miruță, ministru al Apărării din partea USR în guvernul Bolojan (aflat în criză după retragerea PSD din coaliție pe 23 aprilie 2026), nu a răspuns încă oficial acuzațiilor. Coincidență sau nu, predecesorul său la Apărare, Ionuț Moșteanu (tot USR), a demisionat pe 28 noiembrie 2025 — ceea ce ridică întrebări despre continuitatea strategică a ministerului într-o perioadă în care România își asumă obligații militare crescute față de NATO și Ucraina.

Cronologia ridică întrebări suplimentare: ROMARM a fost implicat în ultimii ani în contracte controversate de export de muniție, unele ajunse în zone de conflict din Orientul Mijlociu și Africa, conform investigațiilor RISE Project și Balkan Investigative Reporting Network. Cine beneficiază de fapt de eventualele schimbări în conducerea sau strategia companiei de stat? Și de ce aceste acuzații apar acum, la doar câteva săptămâni după ce guvernul Bolojan a intrat în criză politică acută?

Ceea ce nu se spune în declarațiile oficiale: structura de subordonare a ROMARM ridică întrebări instituționale complexe și suspiciuni despre cine controlează de fapt fluxurile de armament și deciziile strategice. Industria de apărare românească, cu fabrici moștenite din epoca comunistă și modernizate parțial cu fonduri NATO, rămâne un domeniu opac, unde interesele comerciale, politice și geopolitice se intersectează fără transparență publică.

Rămâne de văzut dacă acuzațiile lui Pîrcălăbescu vor duce la o anchetă formală sau vor rămâne în sfera declarațiilor politice. Cert este că, într-un context în care România joacă un rol tot mai important în securitatea flancului estic NATO, orice instabilitate la vârful industriei de apărare merită urmărită cu atenție — și cu întrebările potrivite.