Raportul Cotroceni: ce ascund plângerile penale în cascadă
n mai puțin de 48 de ore de la prezentarea la Palatul Cotroceni a raportului privind „dezinformarea”, o serie de plângeri penale și sesizări oficiale au început să curgă împotriva autorilor documentului — un semn că ceea ce oficialii prezintă drept „combatere a fake news-urilor” este perceput de o parte a scenei politice și mediatice drept ceva complet diferit: o încercare de etichetare și marginalizare a vocilor critice. Coincidență sau strategie coordonată? Cronologia și reacțiile ridică semne de întrebare.
Asociația „Patria Prima” a anunțat că a depus o plângere penală împotriva „Asociației Tehnologia pentru Umanitate”, respectiv împotriva lui George Leca, Andreea Nistor și Martina Orlea — cei trei autori ai raportului prezentat miercuri la Cotroceni. De asemenea, asociația a sesizat Agenția Națională de Integritate pentru un posibil conflict de interese al Martinei Orlea, care deține și funcția de consilier al președintelui Nicușor Dan. O dublă calitate care, în opinia contestatarilor, ridică întrebări despre independența documentului.
Prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, a declarat la B1 TV că avocații vor urmări în instanță pe autorii raportului. Sociologul a subliniat că imaginea sa a fost folosită fără acord și că nu i s-a cerut niciun punct de vedere asupra acuzațiilor aduse — o practică care contravine principiilor jurnalistice de bază și care, în contextul unui raport prezentat la Palatul Cotroceni, ridică semne de întrebare despre metodologia aplicată. Mai mult, Dungaciu a remarcat că documentul incriminează opinii, nu fapte verificabile — o linie subțire pe care instituțiile democratice ar trebui să o respecte cu sfințenie.
Nu în ultimul rând, una dintre publicațiile nominalizate drept „vector de dezinformare” — siteul Activenews — a anunțat că va depune la rândul său o plângere penală împotriva autorilor raportului. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că acest val de plângeri penale nu este o reacție spontană, ci o consecință previzibilă atunci când un document cu pretenții de „analiză științifică” este prezentat la cea mai înaltă instituție a statului fără respectarea dreptului la replică al celor vizați.
Cine beneficiază de fapt de această etichetare publică a „dezinformatorilor”? Și de ce un raport privat, elaborat de o asociație non-guvernamentală, ajunge să fie prezentat la Palatul Cotroceni, conferindu-i astfel o legitimitate oficială pe care, altfel, nu ar avea-o? Întrebări la care răspunsurile oficiale lipsesc — sau, mai degrabă, nu sunt oferite.