Drona rusă la Galați: de ce România nu poate apăra cetățeni

dronă rusească Geran-2 a lovit un bloc din Galați, rănind doi cetățeni români — mamă și fiu, în propriul lor apartament. Ceea ce oficialii nu spun clar este că România nu are cu ce să se apere împotriva acestor drone, iar acest vid capacitar nu e o surpriză tehnică — e rezultatul a patru ani și jumătate de inacțiune politică în timp ce războiul se desfășura la câțiva kilometri de granița noastră.

Urmărind reacțiile de la Galați, atât politicienii cât și presa par la fel de incompetenți. Dacă în cazul politicienilor nu existau oricum mari așteptări, în cazul presei sperăm să pună măcar întrebări mai serioase și să ofere răspunsuri adecvate. Dar întrebările esențiale — de ce nu suntem pregătiți? cine este responsabil? — rămân nerostite.

Pentru că realitatea este foarte simplă: România nu se poate apăra în fața dronelor rusești pe motiv că Armata Română n-are cu ce. La nivel de sisteme anti-orice zboară, n-avem mare lucru.

Deținem trei baterii Patriot și patru baterii HAWK, dar aceste sisteme n-au absolut nicio treabă cu o dronă care zboară la câteva sute de metri altitudine și are dimensiuni de ordinul a 3-4 metri. Sunt proiectate pentru amenințări cu totul diferite — avioane, rachete balistice — nu pentru ținte mici, lente, care zboară la altitudine joasă.

Pe zona sistemelor anti-aeriene cu rază scurtă și foarte scurtă suntem zero barat sau foarte aproape de mulțimea nulă. Avem câteva sisteme MANPADS Chiron sud-coreene, dar acestea funcționează doar dacă operatorul vede ținta cu proprii săi ochi, iar noaptea este greu și este și mai dificil să ții câte un operator cu lansatorul lângă el pe blocuri și prin sate, de-a lungul frontierei cu Ucraina. Care frontieră, apropos, nu are 600 km — ci peste 1.300 km dacă adăugăm, așa cum ne cere realitatea, și granița cu Republica Moldova.

Mergem mai departe, pe zona artileriei n-avem mare lucru. Ceva tunuri de 30 mm binate, producție proprie, care ar putea să doboare ceva doar pe timp de zi și dacă ar fi presărate de-a lungul frontierei. Aceste tunuri sunt clasice, trag doar pe ținte vizibile cu ochiul liber, nu pot fi conectate la radar, nu au sisteme optoelectronice și sunt de fapt inutile.

Mai avem câteva Oerlikon GDF 003 și alte câteva în modernizare la standardul 009, dar atât 003 cât și 009 când vor veni au rază scurtă și dacă nu sunt în calea dronei n-ai ce face cu ele. Și evident că ne-ar trebui sute de astfel de sisteme măcar de-a lungul frontierei sudice cu Ucraina.

Mai avem și o mână de Gepard 2×35 mm, câte or mai fi astăzi funcționale. De o mult mai mare mobilitate, dotate cu radare, aceste sisteme sunt adecvate pentru acest tip de misiuni, dar avem puține, frontiera este mare, iar Gepardul trebuie avertizat din timp că o dronă se îndreaptă către zona sa de acțiune. Iar la capitolul radare pentru altitudini mici stăm destul de rău — avem câteva…

Ridicarea F-16 împotriva unor ținte de tip Geran-2 este doar o acțiune de imagine, să nu zică cetățenii că Armata nu face nimic. Este absurd să încerci să dobori drone de acest tip cu avioane supersonice. Ce s-a întâmplat în Lituania a fost un caz excepțional, nu o regulă.

Astfel încât, presa ar fi trebuit să întrebe Armata dacă are cu ce și mai apoi să întrebe politicul de ce nu face nimic pentru ca Armata să aibă cele necesare. Să fim bine înțeleși: Armata Română are ca singură misiune protejarea cetățenilor săi în fața unei agresiuni străine, din afara granițelor țării — și nu prea face mare lucru, că n-are cu ce.

Dar Armata nici nu spune acest lucru public. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce abia acum, după incidentul de la Galați, ministrul apărării Radu Miruță recunoaște public că nu avem cu ce și că „dacă mai vin drone, asta-i viața”? Măcar omul este onest în ceasul al 12-lea…

Dar în acest caz nu doar — clar — rușii sunt de vină, cum ne spune Nicușor Dan, ci politrucii români sunt 100% de vină că nu au avut grijă ca după patru ani și jumătate de război la granițele noastre să fim măcar cât de cât pregătiți.

Rușii fac ce fac de obicei, nimic surprinzător aici. VINA, în proporție de 100%, este a celor care ne-au condus și ne conduc. Marele general Nicolae Ciucă având aici o felie importantă de culpabilitate, pentru că el, spre deosebire de alți politruci, era general, fost șef al statului major general, și cât a fost la putere — adică patru ani — n-a făcut absolut nimic. Ciucă este poate un exemplu de cum nu ar trebui să arate un ofițer român: un incompetent ajuns la patru stele prin favoruri politice. Și cred eu că mai sunt destui prin MApN.

Așa că, ca să recapitulăm un pic: nu doar rușii sunt de vină pentru dronele rusești care intră în România fără nicio problemă, ci cei care ne conduc sunt de vină pentru că nu au făcut absolut nimic pentru apărarea țării. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că acest vid capacitar nu e o surpriză tehnică — e rezultatul unor decizii politice conștiente de a nu investi în sisteme anti-aeriene adecvate, deși amenințarea era evidentă încă din februarie 2022.

Și apropo: Statul ar trebui să le repare acelor oameni casele, să le cumpere mobilă și tot ce au pierdut, plus despăgubiri pentru suferința îndurată. Pentru că aici nu vorbim despre o explozie de gaze, ci de ceva de care Statul Român ar fi trebuit să-i apere.