Gazul din Qatar ajunge în Pakistan: cine a plătit blocada Hormuz?

eea ce se prezintă drept o simplă „relaxare a crizei energetice” din Pakistan ascunde de fapt luni de haos pe piața globală a gazului lichefiat, în care cine a avut bani a plătit de trei ori prețul normal, iar restul a stat în întuneric. Primele tancuri cu GNL qatarez au reușit să treacă prin Strâmtoarea Hormuz spre Pakistan, cu sosire estimată chiar în această perioadă, potrivit datelor de urmărire a navelor citate de Bloomberg.

Cronologia merită o privire atentă. Pakistan-ul depindea masiv de Qatar, principalul său furnizor de GNL prin contracte pe termen lung, până când atacurile iraniene au avariat hubul Ras Laffan, obligând Doha să declare forță majoră pe exporturi. Coincidență sau nu, exact în acest interval Pakistan-ul a fost nevoit să se întoarcă spre piața spot, unde a plătit sume care ridică serioase semne de întrebare despre cine a câștigat de fapt din această criză.

Facturi de trei ori mai mari, fără explicații publice complete

În ultimele trei luni, statul pakistanez a lansat licitații succesive pentru livrări rapide de gaz lichefiat, plătind constant peste 20 de dolari pe milion de unități termice britanice (MMBtu). O licitație lansată recent s-a închis fără nicio comandă, după ce compania de stat pentru gaze a primit o singură ofertă — la 27 de dolari pe MMBtu, de trei ori mai mult decât prețurile plătite de Pakistan înainte de război.

„Prețul internațional al GNL este în jur de 23,18 dolari pe MMBtu, în timp ce oferta primită a fost de 26,969 dolari pe MMBtu. Prețul a fost considerat prea mare, așa că a fost emisă o nouă licitație”, a declarat un executiv senior al Pakistan LNG Limited, citat de presa din Pakistan la începutul lunii. După eșecul acelei licitații, compania a emis imediat una nouă — semn că presiunea pentru asigurarea aprovizionării era, cel puțin oficial, maximă.

Cine plătește, de fapt, factura crizei?

Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este impactul direct asupra populației: costurile de generare a energiei electrice au explodat, iar întreruperile programate de curent au devenit o rutină, ajungând în unele zone ale țării la 24 de ore continue fără electricitate. În luna iulie, aceste costuri erau deja cu 38% mai mari față de anul precedent, iar de atunci probabil au crescut și mai mult, pe fondul prețurilor spot tot mai ridicate și al extinderii forței majore declarate de QatarEnergy.

Tabloul mai larg nu poate fi ignorat: o strâmtoare strategică precum Hormuz, prin care trece o parte semnificativă din comerțul mondial cu gaz și petrol, devine dintr-odată un blocaj care lasă o țară întreagă fără energie stabilă, în timp ce piețele spot profită de disperare pentru a impune prețuri triple. Cine beneficiază de o astfel de dinamică — traderii de energie, marile companii de shipping sau anumite state care controlează rutele — rămâne o întrebare pe care rapoartele economice standard rareori o pun explicit.

Sosirea cargourilor qatareze ar putea aduce o relaxare temporară, dar ea nu rezolvă vulnerabilitatea structurală a Pakistan-ului, dependent de o rută maritimă aflată la doar câțiva pași de un nou conflict regional.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)