Bruxelles-ul vrea să „protejeze”

eea ce oficial este prezentat drept o măsură de „protecție a minorilor”, devine brusc o operațiune de control centralizat: Bruxelles-ul pregătește interzicerea accesului copiilor europeni pe rețelele de socializare — o decizie care, din punct de vedere tehnic și moral, ar trebui să aparțină exclusiv familiei, nu birocraților de la nivel continental. Întrebarea de la care pornim e simplă și intuitivă: cine le dă lor dreptul să interzică ceva copilului cuiva?

Copilul aparține părinților, nu statului. Această axiomă fundamentală a civilizației europene pare să fi devenit negociabilă în era „tranziției digitale”. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această „îndatorire” auto-asumată de Comisia Europeană nu vine din cererea explicită a familiilor, ci din presiunea exercitată de lobby-uri tehnologice și organizații internaționale care promovează o agendă de supraveghere și control al informației la nivel de masă.

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce acum, exact când platformele alternative de comunicare câștigă teren în fața mass-media tradiționale? De ce această urgență tocmai în momentul în care generația Z și Alpha devin principalii consumatori de conținut nemediat de gatekeeperi instituționali? Coincidență sau strategie de re-centralizare a narativului public?

Tranziția despre care se vorbește nu este doar una digitală — este o tranziție de putere. De la familia care decide ce consumă copilul ei, la statul care decide ce este „sigur” și „potrivit” pentru toți copiii deodată. De la responsabilitatea individuală la dependența de algoritmi de verificare a vârstei, controlați de corporații private în parteneriat cu guverne. Cine beneficiază? Cu siguranță nu părintele obișnuit, care pierde încă o pârghie de educație și supraveghere directă.

Ceea ce oficial este vândut drept „protecție” ascunde, de fapt, o extindere fără precedent a aparatului de control asupra copilăriei. Și nimeni nu întreabă: dacă Bruxelles-ul poate interzice accesul la rețele sociale, ce altceva va putea interzice mâine — în numele aceluiași „interes superior al copilului”?