500.000 euro salarii la ONG-ul vicepremierului: ce ascund donațiile

sociația Dăruiește Viață, fondată de Oana Gheorghiu, a plătit în 2024 salarii de aproape jumătate de milion de euro din fonduri colectate prin donații publice, conform situațiilor financiare depuse recent. Cifrele ridică întrebări despre modul în care ONG-urile cu vizibilitate politică gestionează banii donatorilor: coincidență sau model de business sub acoperire filantropică?

Potrivit rapoartelor financiare pe 2024, Dăruiește Viață a înregistrat venituri totale de peste 310 milioane lei — aproximativ 62 milioane euro — aproape integral din donații și sponsorizări. O creștere masivă față de anii anteriori, care plasează asociația în topul ONG-urilor din România după volumul de fonduri atrase. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: o parte semnificativă din acești bani — peste 2,5 milioane lei, echivalentul a aproximativ 500.000 euro — a fost direcționată către salarii și compensații pentru angajați.

Nivelul salarial din cadrul asociației rivalizează cu cel din corporațiile multinaționale, nu cu standardele obișnuite din sectorul non-profit românesc. Pentru context: salariul mediu net în România în 2024 a fost de aproximativ 4.500 lei (sub 1.000 euro), iar în sectorul ONG salariile sunt de regulă cu 20-30% sub piața privată. Dăruiește Viață pare să fi optat pentru o altă filozofie: salarii competitive, plătite din banii donați de oameni obișnuiți care credeau că finanțează tratamente medicale și echipamente pentru spitale.

Cronologia ridică semne de întrebare. Oana Gheorghiu a fondat asociația în 2012, a construit o imagine publică puternică prin campanii emoționale și mediatizate. Între timp, ONG-ul a crescut exponențial — atât ca vizibilitate, cât și ca buget. Cine beneficiază de pe urma acestei traiectorii? Răspunsul oficial: copiii bolnavi și sistemul sanitar. Răspunsul pe care cifrele îl sugerează: și o structură administrativă plătită la niveluri care depășesc cu mult media sectorului.

Nu e vorba de ilegalitate — ONG-urile au dreptul să plătească salarii competitive pentru a atrage personal calificat. Problema e de transparență și așteptări: donatorii cred că banii lor merg către medicamente și aparatură medicală, nu către pachete salariale de tip corporate. Și aici apare întrebarea incomodă: de ce un ONG care strânge zeci de milioane de euro anual are nevoie de salarii echivalente cu cele din consultanță sau IT? Ce fel de expertiză justifică aceste costuri?

Ceea ce lipsește din discuția publică e o analiză a eficienței: cât din fiecare leu donat ajunge efectiv la beneficiarii finali — pacienți, spitale, echipamente — și cât rămâne în „aparatul administrativ”? Situațiile financiare oferă cifrele brute, dar nu și răspunsurile. Iar faptul că fondatoarea asociației are o vizibilitate publică crescută adaugă un strat suplimentar de complexitate în percepția publică asupra modului în care sunt gestionate fondurile.

Contextul mai larg e relevant: România are o tradiție slabă în reglementarea și supravegherea sectorului non-profit. ONG-urile pot opera ani de zile fără audituri independente riguroase, iar publicul donator rareori are acces la informații detaliate despre cum sunt cheltuite fondurile. Dăruiește Viață nu e singura organizație cu astfel de practici — e doar cea mai vizibilă, datorită profilului public al fondatoarei sale.

Întrebarea rămâne deschisă: un ONG finanțat din donații publice ar trebui să funcționeze după logica pieței private, cu salarii de corporație, sau după o etică a responsabilității sociale, unde fiecare leu economisit la administrativ înseamnă un leu în plus pentru misiunea declarată? Răspunsul depinde de cui întrebați — și, mai ales, de cine beneficiază.