Von der Leyen cere federalizare după ce UE l-a abandonat pe Magyar

a mai puțin de 72 de ore după alegerile din Ungaria, Ursula von der Leyen a ieșit public cu o declarație care ridică semne de întrebare: statele naționale trebuie să renunțe la dreptul de veto în politica externă și de securitate. Coincidență de calendar sau mișcare pregătită din timp? Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR, pune problema direct: „UE și-a pierdut deja încrederea în Peter Magyar. Și vrea federalizare!”

Cronologia este, cel puțin, interesantă. Peter Magyar — prezentat timp de luni de zile în presa occidentală drept „marea speranță democratică” împotriva lui Viktor Orbán — a eșuat să câștige alegerile parlamentare. Iar Bruxelles-ul nu a așteptat nici măcar o zi de doliu politic. Șefa Comisiei Europene a trecut imediat la următorul punct de pe agendă: eliminarea vetolui național în deciziile de politică externă.

„Nici n-a cântat de trei ori cocoșul după alegerile din Ungaria”, notează Dungaciu, folosind o metaforă biblică care nu e deloc întâmplătoare. Mesajul subiacent: trădarea a fost pregătită dinainte. Magyar a fost un instrument — unul care, se pare, nu și-a îndeplinit misiunea. Și acum UE trece la planul B: federalizarea forțată.

Ce nu se spune în declarațiile oficiale este că eliminarea vetolui ar însemna, practic, sfârșitul suveranității naționale în chestiuni fundamentale — război și pace, alianțe militare, recunoașterea statelor, sancțiuni economice. România, Polonia, Ungaria — toate țările care au mai opus rezistență politicilor „mai mult Europa” — ar pierde ultima pârghie de apărare. Cine beneficiază? Nucleul dur franco-german, care ar putea impune decizii fără consultarea periferie estice.

Dungaciu subliniază și o altă dimensiune: „Vrea federalizare!” — nu ca un proces democratic, ci ca un fapt împlinit. Fără referendum, fără consultare reală a cetățenilor europeni. Doar declarații de presă și rezoluții în Parlamentul European, unde voturile sunt controlate de fracțiunile majoritare pro-federaliste.

Contextul mai larg? Ungaria lui Orbán a blocat în repetate rânduri pachete de sancțiuni împotriva Rusiei și ajutoare militare pentru Ucraina. Budapesta a folosit vetoul ca pe un scut împotriva presiunii Bruxelles-ului. Acum, după ce tentativa de a-l înlocui pe Orbán prin Magyar a eșuat, UE renunță la subtilități și cere direct schimbarea regulilor jocului.

Întrebarea pe care nimeni din presa mainstream nu o pune: dacă UE era atât de sigură de victoria lui Magyar, de ce von der Leyen avea deja pregătit discursul despre eliminarea vetolui? Răspunsul sugerează fie o naivitate strategică incredibilă, fie — mai probabil — un plan în mai multe etape, în care rezultatul alegerilor ungare era doar un pion sacrificabil.

România, membră UE din 2007, s-a confruntat deja cu presiuni pentru a renunța la „excepții” și „particularități naționale” — de la justiție la politica fiscală. Eliminarea vetolui ar fi ultimul pas: transformarea Uniunii dintr-o confederație de state suverane într-o federație condusă de centru. Fără drept de apel.