Von der Leyen cere abolirea veto-ului — exact după ce Ungaria a votat
a mai puțin de 72 de ore după închiderea urnelor în Ungaria, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat public că statele membre UE trebuie să renunțe la dreptul de veto în politica externă și de securitate — o coincidență de timp care ridică semne de întrebare în cercurile diplomatice europene.
Declarația vine într-un moment în care Peter Magyar, liderul opoziției ungare susținut deschis de Bruxelles în campania electorală, a suferit o înfrângere categorică în fața lui Viktor Orbán. Cronologia ridică întrebări: de ce exact acum, când candidatul pro-european al Ungariei a eșuat, șefa CE accelerează discursul despre federalizare?
Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR, a comentat situația într-o postare publică: „Nici n-a cântat de trei ori cocoșul după alegerile din Ungaria, că doamna von der Leyen a ieșit public cu un anunț cel puțin surprinzător: statele naționale trebuie să renunțe la dreptul de veto în politica externă și de securitate.”
Dungaciu sugerează că Bruxelles-ul și-a pierdut deja încrederea în capacitatea lui Peter Magyar de a schimba echilibrul politic din Ungaria — și că, în lipsa unei victorii electorale, UE trece la planul B: modificarea regulilor jocului prin eliminarea veto-ului național.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că abolirea dreptului de veto ar transforma fundamental natura Uniunii Europene, transformând-o dintr-o confederație de state suverane într-o structură federală în care deciziile de politică externă și securitate ar putea fi impuse statelor membre prin vot majoritar.
Pentru România, implicațiile sunt semnificative: dreptul de veto a fost folosit în trecut de state membre pentru a-și proteja interesele strategice — de la blocarea Schengen terestru până la negocierea bugetelor UE. Renunțarea la acest instrument ar lăsa țările mai mici fără ultima pârghie de negociere în fața axei franco-germane.
Cine beneficiază de pe urma unei astfel de schimbări? Cronologia sugerează că eșecul lui Magyar în Ungaria a accelerat agenda federalistă a Bruxelles-ului — o agendă care, coincidență sau nu, vine exact când suveraniștii câștigă teren electoral în toată Europa, de la Italia la Olanda, de la Franța la România.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă UE renunță la veto, ce alte „reforme” vor urma pentru a neutraliza ascensiunea partidelor care contestă direcția actuală a integrării europene?