Vize de muncă pentru 30.000 de asiatici: ce s-a întâmplat cu ei?

in 60.000 de muncitori din afara UE care au primit anual viză de angajare în România, doar jumătate au intrat efectiv în câmpul muncii — ceea ce înseamnă că 30.000 de persoane au dispărut din sistemul oficial imediat după ce au trecut frontiera. Guvernul recunoaște acum, în 2026, că a descoperit „târziu” că era vorba despre imigrație ilegală. Întrebarea care nu apare în comunicatele oficiale: cum de s-a putut întâmpla asta ani la rând, fără ca nimeni să observe?

Operațiunea internă poartă numele de cod „nepalezii” — referire la fluxul masiv de cetățeni din Nepal, Sri Lanka și alte state asiatice care au primit vize de muncă pe baza unor contracte fictive sau a unor angajatori-fantomă. Potrivit datelor guvernamentale, în 2025 circa 60.000 de străini au primit autorizații de muncă, dar doar 30.000 au fost efectiv înregistrați ca angajați. Ceilalți au intrat legal în țară și au dispărut din evidențe.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale: acest flux a fost posibil datorită unui sistem de vize de muncă extrem de permisiv, introdus în contextul deficitului de forță de muncă din România. Angajatorii puteau obține autorizații fără verificări riguroase, iar controalele post-intrare erau practic inexistente. Coincidență sau nu, aceeași perioadă a văzut o creștere a activității rețelelor de trafic de persoane și muncă la negru în sectoare precum construcțiile, agricultura și serviciile.

Descoperirea „terorismului” — sau cum s-a schimbat narațiunea

În comunicatul oficial, Guvernul menționează nu doar imigrație ilegală, ci și „teroriști” — un termen care a apărut brusc în declarațiile din 2026, fără detalii concrete. Cine sunt acești „teroriști”? Câți au fost identificați? Pe baza căror informații? Răspunsurile lipsesc. Ceea ce știm este că, în ultimii doi ani, România a fost sub presiune din partea NATO și UE pentru a-și întări controalele la frontieră, în contextul războiului din Ucraina și al instabilității din Orientul Mijlociu.

Cronologia ridică întrebări: de ce abia acum, în 2026, se recunoaște public o problemă care exista din 2023-2024? De ce termenul „terorism” apare tocmai când România negociază extinderea bazei NATO de la Kogălniceanu și când discursul anti-imigrație câștigă teren electoral în contextul ascensiunii AUR și a figurii lui Călin Georgescu?

Cine beneficiază de fluxul de imigrație ilegală?

Rețelele de trafic de persoane operează de obicei cu complicitatea unor actori locali: agenții de recrutare, angajatori care emit contracte fictive, funcționari care „nu văd” anomaliile. În România, sectorul construcțiilor — unul dintre cei mai mari beneficiari ai forței de muncă asiatice — este dominat de companii cu legături politice strânse, atât la nivel local cât și central. Contractele publice, în special cele de infrastructură finanțate din fonduri europene, au fost adesea executate cu muncitori străini plătiți sub salariul minim, fără drepturi, fără protecție.

Ceea ce nu se spune: acești muncitori „dispăruți” din evidențe nu au dispărut cu adevărat. Ei lucrează la negru, în condiții de exploatare, iar profitul merge către intermediari și angajatori care evită taxele și contribuțiile sociale. Este un sistem care funcționează în avantajul unor interese economice puternice — și care, aparent, a fost tolerat până când presiunea internațională a devenit prea mare.

De ce acum? De ce atât de târziu?

Guvernul Bolojan, aflat sub presiune severă din cauza deficitului bugetar și a reformelor de austeritate, are nevoie de o narațiune care să justifice măsuri mai dure de control. Imigrația ilegală și „terorismul” oferă exact asta: un inamic extern, o amenințare la adresa securității naționale, un motiv pentru a centraliza puterea și a restricționa libertățile. În contextul în care încrederea în instituții este la minim istoric (18-33% pentru guvern), o „descoperire” de acest gen poate fi folosită pentru a mobiliza opinia publică și a devia atenția de la problemele economice interne.

Mai mult, România se află în plin proces de negociere pentru Schengen terestru — un obiectiv strategic blocat ani de zile de Austria și Olanda. Demonstrarea capacității de a controla frontierele și de a combate imigrația ilegală devine astfel un argument diplomatic esențial. Coincidență că „descoperirea” vine exact acum?

Ce urmează?

Guvernul a anunțat înăsprirea procedurilor de acordare a vizelor de muncă și intensificarea controalelor. Dar întrebările rămân: vor fi trași la răspundere cei care au permis acest sistem să funcționeze ani de zile? Vor fi investigate rețelele de trafic și complicii lor locali? Sau vom asista doar la o campanie de relații publice, menită să liniștească partenerii NATO și să ofere un boost electoral partidelor de la putere?

Ceea ce este clar: 30.000 de oameni pe an, timp de cel puțin doi-trei ani, înseamnă peste 60.000-90.000 de persoane care au intrat legal în România și au dispărut din sistem. Unde sunt ei acum? Cine îi angajează? Cine profită? Acestea sunt întrebările pe care presa mainstream preferă să nu le pună — dar pe care noi, la Adevăruri.ro, le considerăm esențiale.