Ultimatumul Trump-Iran: ce nu vi se spune despre tăcerea Rusiei

n timp ce Donald Trump pregătește posibil cel mai riscant atac militar din mandatul său — lovirea Iranului după expirarea ultimatumului din 7 aprilie — tăcerea asurzitoare a Rusiei și Chinei ridică semne de întrebare pe care puține voci mainstream îndrăznesc să le pună: abandonează Moscova și Beijing un partener strategic, sau lasă deliberat Washingtonul să se înfunde singur într-un conflict fără ieșire?

Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu a analizat, în emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” de la Radio Gold FM, scenariile previzibile ale unei confruntări care ar putea transforma 7 aprilie într-o nouă filă neagră a istoriei. Și a avertizat: ceea ce se prezintă drept „apărarea intereselor americane” seamănă tot mai mult cu o crimă de război pregătită la vedere — exact ca măsurile Iranului de blocare a Strâmtorii Hormuz, deși Teheranul se vede obligat să recurgă la astfel de tactici defensive.

Coincidență sau nu, premierul israelian Bibi Netanyahu este deja condamnat de Tribunalul Penal Internațional pentru crimele de război din Gaza. Aspirantul la Premiul Nobel pentru Pace, Donald Trump, s-ar putea regăsi în curând într-o situație similară. Mulți militari de vârf de la Pentagon și congresmeni importanți au declarat public că vor refuza să execute ordinele primite de la POTUS, considerându-le contrare Constituției SUA și legislației internaționale.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este ruptура tot mai profundă dintre SUA și Uniunea Europeană, ai cărei lideri se dezic deschis de acțiunile belicoase ale lui Trump. În schimb, tăcerea Rusiei și Chinei — state aflate într-o relație de parteneriat strategic atât între ele, cât și cu Iranul — devine aproape suspectă prin absența ei.

SRS este de părere că Rusia și China aplică strategia clasică „nu-ți întrerupe adversarul atunci când greșește”, dar tăcerea lor ascunde și un act cinic de abandonare a Iranului. Jurnalistul nu se așteaptă ca cele două superputeri să pregătească o intervenție solidă, care să fie surpriza nopții fatidice de 7 aprilie. Dar cine beneficiază, de fapt, din acest haos aparent?

Cronologia ridică întrebări incomode: din tot acest conflict, Rusia are de câștigat enorm — i se ridică toate interdicțiile, își poate valorifica profitabil resursele de petrol și va avea „mână liberă” în ceea ce privește Ucraina. China, de asemenea, și-a adunat resurse uriașe de hidrocarburi, este independentă din punct de vedere energetic și va deveni „cea mai autorizată voce internațională”, ascultată de toate puterile lumii.

În Israel, de câteva zile, domnește o atmosferă de teroare și pericol constant. Partenerul american nu va putea înfrânge Iranul nici prin atacuri aeriene, și nici pe teritoriul complex și complicat al țării. Rezistența din Strâmtoarea Hormuz — prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial — ar scufunda lumea întreagă într-o criză energetică fără precedent.

Pe radarele iranienilor sunt toate obiectivele strategice ale monarhiilor arabe din jur, inclusiv bazele americane de pe teritorii importante din Orientul Mijlociu, dar și infrastructura vitală. Iranul va ataca, în paralel cu posibilul asalt american, toate obiectivele strategice monitorizate — un scenariu care transformă „intervenția chirurgicală” promisă de Trump într-un potențial incendiu regional.

Ceea ce sursele oficiale preferă să ignore: acest conflict nu e doar despre Iran. E despre o reașezare a echilibrului global de putere, în care unii jucători par să câștige fără să tragă un singur glonț.