Trei supertankere traversează Hormuz: ce nu vi se spune despre rută
rei supertankere încărcate cu țiței irakian și saudit au traversat Strâmtoarea Hormuz sâmbătă dimineață, marcând prima reluare semnificativă a traficului petrolier prin cea mai importantă arteră energetică a planetei — și totuși, ceea ce nu apare în rapoartele oficiale e faptul că niciuna dintre navele autorizate nu transportă petrol iranian și niciuna nu are legături directe vizibile cu Teheranul. Coincidență sau calcul strategic?
Cele două supertankere chinezești — Cospearl Lake și He Rong Hai — alături de nava grecească Serifos au navigat spre est prin sud de insula iraniană Larak, o rută nouă impusă de marina Iranului săptămâna trecută. Datele de tracking arată că Serifos și He Rong Hai și-au încărcat marfa în Arabia Saudită, în timp ce Cospearl Lake a făcut-o în Irak. Toate trei au ajuns în Golful Oman până sâmbătă dimineață.
Este prima dată când supertankere chinezești au fost observate transportând baril din Golful Persic de la începutul conflictului din 28 februarie 2026 — un beneficiu pentru Beijing, dar și o recunoaștere implicită că și China a fost strânsă de gât de blocada de facto a strâmtorii. Un al treilea tanker chinezesc, Yuan Hua Hu, care nu mai transmitea semnal sâmbătă, aștepta în apropiere înainte ca celelalte două să pornească.
Traversările au fost urmărite îndeaproape de analiști marini și din industria petrolieră ca un indicator al redeschiderii treptate a Hormuz. Vineri, doar două nave cargo au primit permisiunea de trecere — cel mai mic număr din aprilie, conform S&P Global Market Intelligence.
Deși semnificative simbolic, cele trei traversări reprezintă încă mult sub nivelurile din timp de pace: capacitatea combinată de transport a celor trei tancuri este de aproximativ 6 milioane de barili de țiței. Iranul, singura țară care a continuat să trimită baril prin strâmtoare în ultimele șase săptămâni, a exportat în luna martie la o rată de circa 1,7 milioane de barili pe zi — ceea ce înseamnă că vorbim despre aproximativ jumătate din ritmul normal de transport, și doar pentru o singură zi.
Iranul a declarat că navele pot tranzita strâmtoarea, dar trebuie să obțină permisiune. Toate cele trei tancuri au urmat ruta nordică impusă de Teheran — o cale care trece prin apele teritoriale iraniene, de-a lungul coastelor insulelor Qeshm și Larak, departe de traseele tradiționale Hormuz care urmăreau coasta sudică a strâmtorii. Ceea ce ridică întrebări: cine controlează de fapt fluxul petrolier global acum — piața liberă sau puterea militară care dictează rutele?
Tankerul grecesc transmitea destinația Malacca în Malaysia, a cărei presă a raportat vineri o permisiune pentru cargouri ale țării de a pleca. Malacca este și un punct de tranzit pentru nave care merg în alte părți ale Asiei.
Aproape tot traficul prin Hormuz — care în mod normal gestionează aproximativ o cincime din petrolul mondial și o proporție similară de gaz natural lichefiat — s-a oprit brusc la o zi după declanșarea războiului din 28 februarie. Redeschiderea strâmtorii este critică pentru comerțul global cu petrol, deoarece închiderea sa a dus la pierderea a milioane de barili de aprovizionare către piețele asiatice. O reluare ar ușura presiunea pe piețele fizice din ce în ce mai strânse de pretutindeni — și ar trimite prețurile în picaj. SUA și Iranul urmează să țină discuții de pace la Islamabad în zilele următoare.
Cronologia ridică semne de întrebare: de ce primele nave autorizate să treacă nu sunt iraniene? De ce China, cel mai mare importator de petrol iranian din ultimii ani, primește acum acces prioritar pentru baril saudit și irakian? Și cine beneficiază de fapt de noua hartă a rutelor maritime — comercianții sau cei care țin cheia strâmtorii?