Submarinul USS Boise: 11 ani, 800 milioane dolari, zero rezultate

arina SUA a abandonat oficial submarinul de atac USS Boise (SSN-764) după mai bine de 11 ani de așteptare la cheu și aproximativ 800 de milioane de dolari cheltuiți pe lucrări de reparație care, în realitate, nu au început niciodată. Decizia — anunțată ca o „redirecționare strategică” — ridică întrebări incomode: de ce aceleași priorități nu au fost acționate cu ani în urmă, când submarinul încă mai putea fi salvat?

USS Boise, o unitate clasa Los Angeles în vârstă de 34 de ani, și-a încheiat ultima misiune operațională în ianuarie 2015. Revizia sa majoră era programată să înceapă în anul fiscal 2016 la Norfolk Naval Shipyard. În schimb, submarinul a rămas inactiv, și-a pierdut certificarea de scufundare în 2017 și a fost remorcat înainte și înapoi între șantiere publice și private. Un contract de 1,2 miliarde de dolari a fost în cele din urmă atribuit companiei Huntington Ingalls Industries Newport News în 2024, dar costurile escaladaseră deja, iar lucrările aproape că nu progresaseră deloc.

Ceea ce rapoartele oficiale nu subliniază este că, în tot acest timp, USS Boise nu a contribuit cu absolut nimic la capacitatea de descurajare sau la operațiunile navale. În schimb, alte submarine de atac au fost forțate să preia sarcina, cu misiuni prelungite și intervale de redislocare accelerate — o povară operațională care nu apare în comunicatele de presă, dar care epuizează echipajele și uzează materialul.

Aproximativ o treime din submarinele nucleare de atac ale Marinei SUA au stat în întreținere sau în stare inactivă în ultimii ani — mult peste ținta oficială de 20% stabilită de serviciu. Acest blocaj creează un cerc vicios: mai puține submarine la mare înseamnă mai multă uzură pentru cele rămase în serviciu, ceea ce înseamnă, la rândul său, mai multă întreținere necesară în viitor. Și totuși, nimeni nu pare să fi tras un semnal de alarmă până când costurile au devenit de nesuportat.

Episodul USS Boise subliniază, de asemenea, cât de mult au decăzut șantierele navale americane. Contrastul cu Pearl Harbor Navy Yard imediat după atacul din 7 decembrie 1941 este brutal: cu echipe care lucrau non-stop și scafandri care înregistrau peste 20.000 de ore sub apă, cuirasate precum Nevada, California și West Virginia au fost readuse la suprafață și reparate în câteva săptămâni. Portavionul Yorktown, avariat grav la Marea de Corali și estimat a necesita trei luni de reparații, a primit lucrări de urgență în aproximativ 72 de ore și a navigat la timp pentru a contribui la victoria de la Midway.

Baza industrială de atunci putea absorbi daune catastrofale și să revină rapid în luptă. Astăzi, SUA nu poate revizui un singur submarin în mai bine de un deceniu fără ca prețul să explodeze și proiectul să se prăbușească. Coincidență sau simptom al unui sistem care a fost lăsat să se degradeze prea mult timp?

Din articolele noastre anterioare pe această temă, trebuie să ne întrebăm dacă decizia de a inactiva USS Boise are vreo legătură cu contractul de 448 milioane de dolari semnat cu Palantir pentru utilizarea inteligenței artificiale în vederea îmbunătățirii întreținerii și construcției submarinelor. Marina s-a asociat cu Palantir tocmai pentru a aborda aceste blocaje în construcția și întreținerea navelor. Ce nu se spune: dacă AI-ul poate rezolva problema, de ce nu a fost implementat mai devreme — și cine a beneficiat de pe urma întârzierilor?

Marina insistă acum că decizia privind USS Boise eliberează forță de muncă calificată și fonduri pentru priorități mai mari. Totuși, după 11 ani de inacțiune, milioane cheltuite și o flotă întinsă la limită, mișcarea pare mai degrabă o recunoaștere tardivă a faptului că sistemul a fost stricat mult prea mult timp — decât o decizie strategică înțeleaptă. Cine beneficiază de fapt de pe urma acestui eșec? Și ce alte submarine stau în linie pentru același destin?