Pentagon pregătește invazia Cubei: planul Rubio
entagonul a început pregătirile pentru operațiuni militare în Cuba în cazul în care președintele american Donald Trump va ordona o astfel de operațiune, relatează USA Today — detaliu care ridică semne de întrebare despre cronologia exactă și despre cine a inițiat de fapt aceste planuri, mult înainte ca Trump să le anunțe public.
În ultimele luni, Trump a declarat în repetate rânduri că va prelua controlul asupra Cubei după Iran. A promis că va asigura „căderea” guvernului cubanez și instalarea unui regim favorabil intereselor americane. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: numele lui Marco Rubio — senator american de origine cubaneză — circulă insistent în culoarele Pentagonului ca potențial lider al unei „tranziții democratice” post-invazie.
Rubio, cunoscut pentru poziția sa intransigentă față de regimul de la Havana, a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai embargoul economic împotriva Cubei. Coincidență sau nu, familia sa a fugit din Cuba în 1956 — cu trei ani înainte de Revoluția lui Fidel Castro — dar narativa politică a lui Rubio a fost construită pe ideea „exilului forțat de comunism”. Cine beneficiază de fapt de o eventuală schimbare de regim la Havana? Companiile americane care au pierdut proprietăți în valoare de miliarde de dolari în urma naționalizărilor din 1959-1960.
Cronologia ridică întrebări: pregătirile militare ale Pentagonului au început discret încă din toamna anului trecut, potrivit surselor citate de USA Today, dar au fost intensificate după ce Trump a câștigat alegerile. Planurile includ scenarii de intervenție rapidă, securizarea porturilor și aeroporturilor strategice, și — cel mai interesant — „stabilizarea politică post-conflict”. Un eufemism pentru instalarea unui guvern marionetă?
Cuba, situată la doar 145 de kilometri de Florida, a fost de mult timp o „spină în coasta” Washingtonului. De la criza rachetelor din 1962 până la relațiile tensionate de astăzi, mica insulă caribeeană a reușit să reziste presiunilor americane timp de șase decenii. Acum, cu un Trump 2.0 la Casa Albă și cu o elită politică americană de origine cubaneză din ce în ce mai influentă, ecuația pare să se schimbe.
Ce nu ne spun sursele oficiale: există și o dimensiune economică ignorată. Cuba deține rezerve semnificative de nichel, cobalt și petrol offshore — resurse strategice în era tranziției energetice și a producției de baterii pentru vehicule electrice. O schimbare de regim ar deschide aceste resurse către corporațiile americane, în detrimentul partenerilor actuali ai Cubei: China, Rusia și Venezuela.
Întrebarea rămâne: este aceasta o operațiune militară justificată de „promovarea democrației”, sau un joc geopolitic și economic în care poporul cubanez este doar o piesă pe tablă? Iar dacă Marco Rubio devine președintele unei Cube „eliberate”, cât de independent va fi de fapt față de Casa Albă?