Panama și Trump: ce ascund deceniile de tăcere despre porturi
eea ce presa mainstream a prezentat ca o „obsesie” a lui Donald Trump cu „controlul chinezilor asupra Canalului Panama” ascunde, de fapt, un șir de tranzacții și aranjamente care au funcționat în umbră timp de decenii — și care abia acum încep să iasă la suprafață. Coincidență sau nu, momentul în care Trump a ridicat problema publică coincide cu o presiune fără precedent asupra lanțurilor logistice globale și cu o reconfigurare a rutelor comerciale între Asia și America.
Timp de decenii — da, decenii întregi — porturile Balboa (la Oceanul Pacific) și Cristobal (la Oceanul Atlantic), puncte strategice esențiale pentru controlul traficului prin Canalul Panama, au funcționat sub o umbrelă de contracte și concesiuni care nu au fost niciodată discutate pe larg în spațiul public. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cine a beneficiat concret de pe urma acestor aranjamente și de ce, tocmai acum, subiectul devine brusc „prioritate de securitate națională” pentru Washington.
Trump a agitat problema cu o vehemență care a surprins chiar și analiștii geopolitici obișnuiți cu retorica sa. Dar dacă ați crezut că treaba ține strict de geopolitică sau de alte „prostii” teoretice, v-ați înșelat. Cronologia ridică întrebări incomode: de ce abia acum, după atâția ani de tăcere diplomatică, Canalul Panama devine subiect de scandal? Cine beneficiază de tensionarea relațiilor cu Beijing pe acest subiect? Și, mai ales, ce nu ni se spune despre ceea ce s-a întâmplat în acele porturi în ultimele decenii?
Ceea ce începe să se „descâlțească” acum — pentru a folosi expresia plastică a lui Dan Diaconu — este o rețea de interese economice, contracte pe termen lung și influențe care depășesc cu mult narațiunea simplificată a „amenințării chineze”. Este vorba despre un joc mult mai vechi, în care Panama a fost întotdeauna o piesă pe tabla de șah a marilor puteri — doar că acum, piesele încep să se miște mai rapid și mai vizibil.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune în mod deschis este: de ce tocmai acum? Ce s-a schimbat în ecuația globală încât un subiect ignorat timp de zeci de ani devine brusc „urgență strategică”? Răspunsul, ca de obicei, nu se află în declarațiile oficiale — ci în ceea ce nu se spune.