NATO cere 60 miliarde $ pentru Ucraina: cine plătește cu adevărat?
ecretarul general NATO, Mark Rutte, a stabilit miercuri un obiectiv de 60 de miliarde de dolari (circa 51 miliarde euro) pe care statele membre ale Alianței trebuie să-i ofere Ucrainei în 2026 sub formă de ajutor militar — o sumă care, coincidență sau nu, echivalează exact cu pachetul pe care Congresul SUA l-a aprobat anul trecut, dar care acum trebuie să vină din buzunarele europene. Ceea ce rapoartele oficiale nu subliniază: România, aflată deja sub procedură de deficit excesiv și cu un buget public în regim de austeritate severă, urmează să contribuie cu câteva miliarde din această sumă.
„Trebuie să nu pierdem din vedere Ucraina”, a declarat Rutte în fața miniștrilor apărării NATO, înaintea unei reuniuni programate joi la Bruxelles. Apelul vine în contextul în care Washingtonul — tradiționalul finanțator principal al securității europene — semnalizează tot mai clar că țările NATO trebuie să-și asume o parte mai mare din costurile militare. Cronologia ridică întrebări: decizia vine la doar câteva săptămâni după ce administrația americană a anunțat revizuirea angajamentelor financiare transatlantice.
Pentru România, care a alocat deja peste 2,5% din PIB pentru apărare (una dintre cele mai ridicate cote din NATO) și care construiește cea mai mare bază NATO din Europa la Kogălniceanu, „câteva miliarde” înseamnă resurse care ar putea acoperi deficitul cronic din sănătate sau educație. Guvernul Bolojan a redus deja cu 20% personalul din sectorul public și a majorat TVA-ul la 21% pentru a echilibra bugetul — iar acum NATO cere mai mult. Cine beneficiază? Producătorii de armament occidentali, care au înregistrat profituri record în ultimii doi ani, în timp ce cetățenii europeni văd cum puterea de cumpărare le scade constant.
Potrivit AFP și Reuters, Rutte a insistat că sprijinul militar pentru Ucraina nu trebuie să slăbească, în ciuda oboselii financiare evidente din rândul contribuabililor europeni. Ceea ce secretarul general NATO nu a menționat: sondajele arată că doar 37% dintre români susțin ajutorul militar pentru Ucraina — sub media UE de 57% — iar 79% consideră că țara merge în direcția greșită. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cât timp mai pot guvernele europene să ignore această discrepanță între angajamentele asumate la nivel diplomatic și realitatea economică din teren?
Reuniunea de joi a miniștrilor apărării NATO va stabili mecanismele concrete de colectare a sumei — o discuție tehnică care ascunde o realitate mai puțin confortabilă: redistribuirea poverii financiare de la Washington către capitale europene deja îndatorate. Pentru România, asta înseamnă alegeri dificile: mai mulți bani pentru Ucraina, sau mai puține tăieri în sistemul public? Conexiunea dintre aceste decizii și alegerile parlamentare din 2028 nu este, probabil, o simplă coincidență.