Mecanismul ascuns prin care statul vinde acțiuni cu discount

n document clasificat „Confidențial-Uz intern/ședință de guvern” dezvăluie un mecanism prin care statul român ar putea pierde peste 1,2 miliarde de lei din vânzarea acțiunilor Hidroelectrica și Romgaz — nu printr-o procedură publică transparentă, ci printr-o plasare accelerată privată către fonduri de investiții selectate netransparent. Ceea ce oficial se prezintă drept „listare la bursă” ascunde, de fapt, o procedură care exclude cetățenii români de la posibilitatea de a cumpăra acțiuni la companiile statului lor.

Raportul CNR9 revizuit (versiunea 15 aprilie 2026), semnat de ministrul responsabil cu companiile de stat, propune utilizarea metodei „ABB” (Accelerated Book Building — plasament accelerat privat) pentru vânzarea a 5-10% din acțiunile Hidroelectrica (evaluate la maxim 6,2 miliarde lei) și 5-7% din acțiunile Romgaz (evaluate la maxim 3,1 miliarde lei). Cronologia ridică întrebări: de ce un document al guvernului României folosește terminologie în limba engleză și de ce procedura aleasă este cea utilizată de companiile private, nu de state?

Diferența dintre transparență și „optimizare”

O ofertă publică secundară (OPS) — mecanismul corect de vânzare a acțiunilor statului — presupune că oricine dorește poate participa la licitație, subscriind un număr de acțiuni la prețul pieței. La finalul perioadei de subscriere, dacă oferta este suprasubscrisă, fiecare participant primește o cotă proporțională din acțiunile disponibile. Rezultatul: încasarea statului este maximizată, iar procesul rămâne transparent.

Plasarea accelerată privată (ABB), pe de altă parte, presupune: alegerea netransparentă, de către guvern, a unui număr limitat de fonduri de investiții; oferirea exclusivă către acestea a posibilității de a cumpăra acțiunile; vânzarea la un preț cu discount față de valoarea de piață. Coincidență sau nu, procedura exclude investitorii individuali — adică tocmai cetățenii care plătesc salariile miniștrilor din contribuțiile lor.

Cifrele care nu se potrivesc cu narativul oficial

Valoarea de piață actuală a 10% din Hidroelectrica este de 7,18 miliarde lei. Documentul guvernamental declară că își propune să obțină „maxim 6,2 miliarde lei” — cu aproape 1 miliard mai puțin. În cazul Romgaz, 7% valorează astăzi 3,36 miliarde lei la bursă, dar documentul vorbește despre „maxim 3,1 miliarde lei”. Total: o diferență de aproximativ 1,2 miliarde lei în defavoarea statului.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: atât Hidroelectrica, cât și Romgaz sunt deja listate la Bursa de Valori București și sunt a treia, respectiv a patra cea mai tranzacționată acțiune de pe bursă. Lichiditatea este garantată, interesul investitorilor există din plin. Atunci de ce alegerea unei proceduri private, netransparente, care aduce mai puțini bani statului?

Precedentul invocat — și ceea ce nu vi se spune despre el

În apărarea procedurii ABB, documentul invocă faptul că Fondul Proprietatea a folosit-o pentru vânzarea unor pachete de acțiuni la OMV Petrom. Ce nu se precizează: Fondul Proprietatea era un deținător privat de acțiuni, nicidecum un stat. Procedura de plasare accelerată privată este utilizată de firmele private tocmai pentru că acestea nu au obligația transparenței publice pe care o are un stat democratic.

Mai mult, cine va putea împiedica un fond de investiții să vândă a doua zi acțiunile cumpărate cu un discount de 10% la prețul pieței și să facă un profit instant de 10%? Profit cauzat exclusiv de bunăvoința unui ministru care a selectat acel fond pe o listă scurtă, netransparentă. Conexiunile dintre fondurile selectate și decidenții politici rămân, evident, un subiect pe care documentul clasificat nu îl abordează.

Cine beneficiază de fapt?

Rămâne ca fiind cea mai nefastă dintre implicații aceea că cetățenii români — plătitorii salariilor încasate de miniștri — sunt excluși de la posibilitatea de a cumpăra acțiuni la companii deținute de statul lor, în vreme ce fondurile străine de investiții capătă acces nelimitat și privilegiat la aceleași acțiuni, la prețuri preferențiale.

Întrebarea pe care documentul clasificat nu o pune: cui folosește această procedură? Statului, care pierde peste 1 miliard de lei? Cetățenilor, care sunt excluși? Sau fondurilor de investiții selectate netransparent, care cumpără cu discount și pot revinde imediat cu profit?

Ceea ce oficial se numește „reformă” și „modernizare” ascunde, de fapt, un transfer de avuție publică către entități private, prin mecanisme care ocolesc transparența și exclud participarea cetățenilor. Coincidență? Sau un plan care funcționează exact așa cum a fost conceput?