Listele negre ale privatizărilor: cine a vândut de fapt România?

icepremierul Oana Gheorghiu publică o cronologie incomodă a privatizărilor făcute de PSD — exact în momentul în care social-democrații cer interzicerea vânzării companiilor de stat până în 2027. Coincidență de calendar sau manevră politică? Lista prezentată de Gheorghiu ridică întrebări pe care nici PSD, nici presa mainstream nu par dornice să le abordeze: cine a privatizat de fapt România, și de ce aceleași instrumente care ieri erau „succese” devin astăzi „pericole naționale”?

Cronologia care deranjează: cine a vândut companiile strategice?

Oana Gheorghiu, vicepremier în Guvernul Bolojan, a răspuns acuzațiilor PSD conform cărora actualul executiv „vinde țara” printr-o listă detaliată a privatizărilor și listărilor făcute sub mandatele premierilor social-democrați. Replica vine după ce Daniel Zamfir, liderul senatorilor PSD, a depus luni un proiect de lege care interzice vânzarea activelor statului la companii strategice până la 31 decembrie 2027 — un moment suspect de bine cronometrat, în plină campanie de presiune asupra Guvernului Bolojan.

„PSD vrea să scape de Ilie Bolojan pentru că «ne vinde țara», așa că inițiază o lege ca să «apere» ei companiile de stat. Hai să vedem cine «ne-a vândut țara»”, scrie Gheorghiu pe Facebook, înainte de a enumera: Sidex Galați — privatizată în 2001 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase; Petrom — listată și apoi privatizată (2001-2004) de Adrian Năstase; Distrigaz Sud și Distrigaz Nord — privatizate în 2004 de Adrian Năstase; Nuclearelectrica — listată în 2013 de Victor Ponta; Romgaz — listată în 2013 de Victor Ponta; Electrica — listată în 2014 de Victor Ponta; Hidroelectrica — listată în 2023 de Marcel Ciolacu.

Ceea ce nu se spune în declarațiile oficiale PSD: în toate cazurile enumerate de Gheorghiu, statul a rămas acționar majoritar. Companiile nu au fost „vândute” în sensul clasic, ci listate la bursă — exact ceea ce Guvernul Bolojan propune astăzi pentru alte companii de stat. Ipocrizia este evidentă: același instrument care ieri era „un succes pentru România” devine astăzi „un pericol”, notează vicepremierul.

De ce deranjează de fapt listarea companiilor de stat?

Oana Gheorghiu oferă o explicație care nu apare în comunicatele de presă oficiale: „O companie listată nu mai poate fi controlată discreționat, trebuie să raporteze public și devine mult mai greu de folosit ca instrument politic. Asta este, de fapt, miza. Nu «vânzarea țării», ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieților deștepți trimiși de la partid.”

Contextul financiar este, de altfel, esențial: România se confruntă cu un deficit bugetar de aproximativ 9% din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană. Listarea minoritară (5-10%) a companiilor de stat ar aduce capital fără dobândă, ar crește valoarea companiilor și ar introduce transparență și disciplină. Mai bine deții 75-80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului, argumentează Gheorghiu.

Ceea ce rămâne nescos în evidență în dezbaterea publică: cronologia proiectului PSD. De ce exact acum, în aprilie 2026, social-democrații descoperă brusc „pericolul” listărilor — după ce au făcut ele însele cele mai importante listări din istoria recentă a României? Cine beneficiază de menținerea opacității în companiile de stat? Și de ce un proiect de lege cu termen limită 31 decembrie 2027 — exact suficient pentru a bloca reformele Guvernului Bolojan, dar nu suficient pentru a reprezenta o viziune pe termen lung?

„Până aici. Ajunge”: Guvernul Bolojan refuză șantajul politic

„Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curățenie în companiile de stat și nu voi accepta în nicio clipă șantajul și populismul PSD. «Până aici. Ajunge»”, încheie vicepremierul, folosind un slogan asemănător celui al PSD referitor la guvernarea Bolojan — o replică ironică care subliniază ipocrizia discursului social-democrat.

Vineri, președintele PSD, Sorin Grindeanu, anunțase că social-democrații se opun vânzării companiilor de stat profitabile și îl rugase pe Daniel Zamfir să depună în Parlament un proiect de lege prin care să fie interzisă timp de doi ani vânzarea de acțiuni la companiile de stat profitabile. Luni, Zamfir a depus, în procedură de urgență, proiectul care prevede interzicerea vânzării activelor statului la companii strategice de interes național până la 31 decembrie 2027, invocând contextul geopolitic „dificil”.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: de ce un context geopolitic dificil ar justifica menținerea opacității și a controlului politic asupra companiilor de stat, în loc de transparentizarea lor prin listare la bursă? Și de ce PSD nu a invocat același argument în 2013, 2014 sau 2023, când a listat Nuclearelectrica, Electrica și Hidroelectrica — perioade în care contextul geopolitic regional nu era cu nimic mai liniștit?

Economia nu funcționează pe bază de sloganuri, ci pe bază de reguli, capital și încredere, conchide Gheorghiu. România are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetățeni, nu de companii capturate de interese politice. Rămâne de văzut dacă proiectul PSD va trece de Parlament — și, mai ales, cine va beneficia cu adevărat de menținerea status quo-ului în companiile de stat.