Listarea companiilor de stat: ce nu vi se spune despre dividende
ropunerea vicepremierului Cătălin Predoiu de listare la bursă a companiilor de stat — CEC Bank, Aeroporturi București, Portul Constanța, Loteria Română, Poșta Română — conține patru probleme distincte pe care analiza oficială le evită cu grijă, arată Stefan Radu Oprea. Ceea ce în comunicarea publică apare ca „modernizare prin piața de capital” ascunde, de fapt, o pierdere structurală pe termen lung: statul renunță la dividendele aferente pachetului vândut, fără niciun câștig compensatoriu clar definit.
Prima problemă este procedurală, dar nu lipsită de semnificație politică. Documentul cu lista exploratorie nu a fost dezbătut în CNR9, Comitetul Interministerial pentru Sprijinirea Implementării Reformei — organism care, teoretic, ar trebui să coordoneze astfel de decizii strategice. Cronologia ridică întrebări: de ce o propunere de această anvergură ocolește mecanismele instituite? Cine beneficiază de accelerarea procesului?
A doua problemă vizează fundamentul economic. Listarea parțială — menținând controlul statului — nu aduce capital nou în companie, ci doar transferă bani între investitori și Trezorerie. Statul pierde pe termen lung dividendele aferente pachetului vândut, fără niciun câștig compensatoriu. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această operațiune nu finanțează investiții în companiile respective — banii merg direct la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului curent.
A treia problemă este legată de capacitatea administrativă. Companiile vizate — CEC Bank, Aeroporturi București, Portul Constanța — nu sunt pregătite pentru guvernanță corporativă la standardele pieței de capital. Lipsa unor consilii de administrație profesioniste, a unor strategii clare pe termen lung și a transparenței operaționale transformă listarea într-un exercițiu formal, nu într-o reformă reală. Coincidență sau nu, aceleași companii au fost incluse și în alte liste de privatizare din ultimii 15 ani, fără rezultate concrete.
A patra problemă — cea mai sensibilă — ține de contextul politic. Propunerea vine în plin ciclu electoral și după criza guvernamentală din aprilie, când miniștrii PSD au demisionat și guvernul Bolojan funcționează în formula minoritară PNL-USR-UDMR. Listarea companiilor de stat devine astfel un instrument de negociere politică, nu o reformă economică coerentă. Cine controlează calendarul acestor listări controlează și fluxurile financiare către buget — și implicit, capacitatea de a finanța promisiuni electorale.
Ceea ce lipsește din ecuație este o analiză cost-beneficiu pe termen lung. Statul român a mai vândut pachete din companii strategice — Petrom, BCR, BRD — cu promisiuni de modernizare și investiții. Rezultatul? Capital transferat către acționari privați, dividende plătite în afara țării, iar statul rămas cu o influență diluată. Modelul se repetă, dar narativa rămâne aceeași: „reformă prin piața de capital”.
Stefan Radu Oprea subliniază că listarea nu este rea în sine, dar trebuie precedată de reforme structurale reale: profesionalizarea managementului, transparență operațională, strategii de investiții clare. Fără aceste condiții prealabile, listarea devine doar o operațiune de vânzare a activelor publice pentru acoperirea golurilor bugetare. Și cronologia sugerează că urgența actuală are mai mult de-a face cu calendarul electoral decât cu viziunea economică pe termen lung.