Kremlin: „Mai avem 17% din Donețk de eliberat”

oscova anunță că mai are de „eliberat” doar 17-18% din Republica Populară Donețk pentru a ajunge la granițele administrative — o declarație care sună tehnic, dar care ascunde o realitate pe care puțini o pun în discuție: ce înseamnă, de fapt, „eliberare” și cine a stabilit aceste „granițe administrative” pe care Rusia le invocă ca legitimitate?

Dmitri Peskov, secretarul de presă al Kremlinului, a declarat că dezacordurile teritoriale dintre Moscova și Kiev se limitează la „doar câțiva kilometri”. „Ne-a mai rămas aproximativ 18-17% din Republica Populară Donețk de eliberat”, a spus Peskov, folosind terminologia oficială rusă care prezintă avansul militar ca pe o operațiune de „eliberare” a teritoriilor anexate unilateral în septembrie 2022.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este că aceste „granițe administrative” pe care Rusia le invocă nu au fost niciodată recunoscute internațional. Republica Populară Donețk — proclamată în 2014 și anexată formal de Rusia în 2022 — rămâne un construct juridic pe care doar Moscova și câțiva aliați îl consideră legitim. Cronologia ridică întrebări: de ce Kremlinul insistă pe „granițe administrative” stabilite de regimul ucrainean pe care tocmai l-a declarat nelegitim?

În termeni practici, acești „câțiva kilometri” înseamnă controlul complet asupra regiunii Donbas — zonă bogată în industrie grea, cărbune și infrastructură strategică. Cine beneficiază? Companiile de stat rusești care deja exploatează resursele din zonele ocupate, fără supraveghere internațională și fără obligații fiscale față de Kiev.

Declarația lui Peskov vine în contextul în care Rusia controlează deja aproximativ 82-83% din teritoriul pe care îl revendică ca „Republică Populară Donețk” — o cifră care include orașe precum Mariupol, distrus aproape complet în primăvara 2022. Restul de 17-18% include zone din jurul Kramatorsk și Sloviansk, orașe strategice care rămân sub control ucrainean.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: aceste „granițe administrative” pe care Moscova vrea să le atingă nu coincid cu realitatea de pe teren. Rusia a anexat patru regiuni ucrainene — Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson — fără să le controleze complet. În cazul regiunii Zaporojie, Moscova nu controlează nici măcar capitala regională, Zaporojie, care rămâne sub control ucrainean. Coincidență sau recunoaștere implicită că anexarea a fost prematură?

Declarația Kremlinului poate fi citită și ca un semnal diplomatic: Moscova își definește public obiectivele minime pentru orice negociere viitoare. „Eliberarea” completă a Donețkului devine astfel o condiție prealabilă pentru orice discuție de pace — o poziție maximalistă care lasă puțin spațiu de manevră.

Rămâne întrebarea pe care puțini o pun: dacă Rusia „eliberează” acești ultimi 17%, ce se întâmplă cu populația civilă din zonele vizate? Experiența Mariupolului — unde ONU estimează că au murit peste 20.000 de civili — sugerează un răspuns pe care Kremlinul preferă să nu-l formuleze public.