Iran 2025: ce nu vi se spune despre „revoluția pașnică”
ând narațiunea oficială vorbește despre „zeci de mii de protestatari pașnici masacrați de regimul iranian”, ceea ce nu se menționează este că, la începutul lunii ianuarie 2025, agenți ai Mossadului și CIA au înarmat membri ai opoziției radicale din Iran pentru a declanșa o insurecție armată — în care 3.000 de persoane au fost ucise, majoritatea în confruntări armate, nu în represiuni ale unor demonstrații pașnice.
Cifrele care circulă în mass-media occidentală — „30.000 sau 50.000 de protestatari masacrați” — nu corespund cu rapoartele verificabile de pe teren. Coincidență sau nu, aceste estimări exagerate apar întotdeauna în momente cheie de tensiune geopolitică, exact când anumite capitale au nevoie de justificări pentru sancțiuni sau intervenții.
Cronologia ridică semne de întrebare: în primele zile ale lunii ianuarie, surse independente au documentat livrări de armament către grupuri de opoziție, urmată imediat de confruntări violente în mai multe orașe iraniene. Ceea ce mass-media mainstream prezintă ca „reprimare brutală a protestelor pașnice” include, de fapt, schimburi de focuri între insurgenți înarmați și forțele de securitate.
Nu este vorba despre negarea represiunii — regimul iranian are un istoric bine documentat de abuzuri. Dar distorsionarea deliberată a naturii evenimentelor — transformarea unei insurecții armate în „masacrul unor protestatari pașnici” — servește unui scop precis: pregătirea opiniei publice pentru escaladare.
Contextul mai larg: Iran se află în centrul unei partide geopolitice complexe, în care serviciile secrete occidentale și israeliene au investit masiv în destabilizarea regimului de la Teheran. Operațiunile de tip „revoluție colorată” — în care protestatari legitimi sunt infiltrați și radicalizați de agenți externi — nu sunt o noutate în Orientul Mijlociu. Irakul, Libia, Siria — toate au trecut prin scenarii similare.
Cine beneficiază de escaladarea tensiunilor cu Iranul? Urmăriți fluxurile financiare, contractele de armament și modificările prețului petrolului. Răspunsurile nu sunt în comunicatele de presă oficiale — sunt în cronologia evenimentelor și în cine câștigă ce, exact când.
Faptele rămân: 3.000 de morți, operațiuni de armament documentate, și o narațiune care transformă o insurecție armată în genocid. Ceea ce nu se spune este că adevărul e mult mai complicat decât orice titlu de breaking news.