FMI prevede prețuri triple la gaze: ce nu vi se spune despre Iran
ondul Monetar Internațional a publicat în raportul World Economic Outlook un scenariu apocaliptic pentru piața energetică globală: prețurile petrolului ar putea dubla, iar gazele ar putea crește cu 200% în perioada 2026-2027, dacă conflictul americano-israelian cu Iranul se prelungește. Ceea ce documentul nu menționează explicit este cine beneficiază de fapt de această volatilitate strategică și de ce un astfel de scenariu apare tocmai acum, când Europa se zbate să scape de dependența energetică.
Raportul FMI prezintă trei scenarii distincte pentru evoluția prețurilor energetice, fiecare legat direct de intensitatea și durata operațiunilor militare împotriva Iranului. În cel mai sever dintre ele — prelungirea conflictului cu blocarea parțială a Strâmtorii Hormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial — prețurile ar atinge niveluri istorice. Petrolul ar putea sări de la aproximativ 70-80 USD/baril la peste 140-160 USD, în timp ce gazele naturale ar putea tripla în preț față de nivelurile actuale.
Coincidență sau nu, acest raport apare în contextul în care România tocmai a finalizat infrastructura pentru Neptun Deep — proiectul de extracție a gazelor din Marea Neagră, care urma să devină operațional în 2027. O creștere de 200% a prețurilor gazelor ar transforma acest proiect dintr-o investiție riscantă într-o mină de aur pentru operatori. Cronologia ridică întrebări: de ce FMI alege să publice aceste scenarii extreme tocmai acum, când Europa negociază contracte pe termen lung pentru gaze?
Documentul menționează că scenariile alternative includ variante mai optimiste — în care conflictul rămâne limitat și prețurile cresc doar moderat — dar accentul mediatic cade invariabil pe cel mai dramatic scenariu. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că volatilitatea extremă a prețurilor energetice a fost istoric un instrument geopolitic, nu doar o consecință a instabilității. Cine controlează narativa despre criză, controlează și răspunsul la criză.
Pentru România, implicațiile sunt multiple: pe de o parte, creșterea prețurilor la energie ar accelera inflația și ar adânci criza economică într-o perioadă în care guvernul Bolojan aplică deja măsuri de austeritate severe. Pe de altă parte, ar putea transforma țara într-un furnizor regional strategic de gaze, consolidând poziția sa în NATO și UE. Întrebarea care rămâne fără răspuns este: cui folosește de fapt această criză anunțată?