Everest: turismul de elită sau industria fraudei de 20 milioane $?

reizeci și două de persoane — operatori de companii de trekking, ghizi montani, coordonatori de salvări cu elicopterul, proprietari de spitale și medici — au fost acuzate oficial de crimă organizată și fraudă în cadrul unei operațiuni care a extras aproape 20 de milioane de dolari de la asigurători internaționali prin evacuări fictive sau exagerate în zona Himalaya. Ceea ce mass-media prezintă ca un scandal izolat ridică însă semne de întrebare mai mari: cât de adânc merge complicitatea instituțională într-o industrie care aduce Nepalului sute de milioane anual — și cine a preferat să nu vadă ce se întâmplă timp de trei ani?

Biroul Central de Investigații din Nepal a anunțat rezultatele unei anchete care acoperă perioada 2022-2025 și vizează rutele populare de trekking — inclusiv traseul spre Everest Base Camp, Annapurna, Manaslu și Langtang. Investigatorii au examinat peste 4.700 de cazuri de pacienți străini în spitalele implicate din Kathmandu și au revizuit mii de zboruri cu elicopterul. Din totalul cazurilor analizate, 171 au fost confirmate oficial ca salvări false. Alte sute sunt considerate suspecte sau exagerate.

Mecanismul fraudei era simplu, dar eficient: operatorii de trekking și ghizii montani declarau simptome minore — oboseală ușoară, probleme gastrice, semne timpurii de disconfort la altitudine — ca urgențe acute care necesitau evacuare imediată cu elicopterul. Un singur zbor charter cu patru turiști era facturat ca patru misiuni de salvare separate, transformând un cost modest într-o cerere de despăgubire de peste 30.000 de dolari. Spitalele emitau facturi pentru tratamente care nu au avut loc niciodată sau care nu erau necesare. Schema viza în special călători din țări cu polițe de asigurare mai permisive — Marea Britanie, Australia, Canada.

Între 2022 și 2025, Era International Hospital a primit depozite de peste 15,87 milioane de dolari legate de aceste activități. Shreedhi International Hospital a încasat peste 1,22 milioane de dolari. Printre operatorii de salvare, Mountain Rescue Service a efectuat 171 de evacuări frauduloase din 1.248 de zboruri charter totale, solicitând aproximativ 10,31 milioane de dolari de la asigurători. Nepal Charter Service a realizat 75 de salvări false din 471 de zboruri, pretinzând 8,2 milioane de dolari. Everest Experience and Assistance a fost legată de 71 de salvări suspecte din 601 de zboruri, cu cereri de despăgubire totalizând 11,04 milioane de dolari.

Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale: cum de a funcționat acest sistem timp de cel puțin trei ani fără ca autoritățile de turism din Nepal — o industrie vitală pentru economia țării — să observe nimic? Și de ce ancheta a fost declanșată abia după ce asigurătorii internaționali au început să pună întrebări incomode?

Unele declarații ale martorilor menționează că ghizii ar fi adăugat bicarbonat de sodiu în mâncare sau ar fi administrat clienților medicamente și apă în exces pentru a induce greață și simptome care imită boala de altitudine. Rapoartele media au amplificat aceste detalii, alimentând speculații despre otrăvire deliberată pe rutele Everest. Poliția nepaleză a declarat însă clar că ancheta oficială nu a descoperit nicio dovadă de otrăvire efectivă. Într-un comunicat public din aprilie 2026, Biroul Central de Investigații a afirmat: „Până în prezent, investigația oficială nu a găsit nicio dovadă de ‘otrăvire.’ Nu au fost descoperite fapte care să sugereze că substanțe otrăvitoare au fost amestecate în mâncare.”

Distincția contează. Schema afectează în principal turiștii de pe traseele de altitudine medie — nu cei aproximativ 500 de alpiniști tehnici care încearcă vârful Everest în fiecare an. Expedițiile la altitudine mare operează sub protocoale medicale stricte, cu suport de oxigen și supraveghere profesională care fac urgențele false mult mai greu de executat fără a fi detectate. Numele Everest atrage atenția globală, dar cea mai mare parte a fraudei documentate a avut loc pe trasee de apropiere și alte circuite regionale unde accesul cu elicopterul rămâne relativ simplu.

Ancheta scoate la iveală slăbiciuni sistemice în industria de turism de aventură a Nepalului, care s-a extins rapid în ultimii ani. Serviciile de elicopter, esențiale pentru urgențele reale de la altitudine mare, s-au dezvoltat rapid, dar funcționează cu supraveghere limitată. Încercările anterioare ale guvernului de a solicita aprobarea autorității de turism pentru salvări nu au reușit să limiteze practica. Asigurătorii se confruntă acum cu presiuni pentru a strânge verificările, în timp ce salvările legitime riscă un control mai strict și întârzieri.

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce autoritățile nepaleză au așteptat până când pierderile asigurătorilor au depășit 20 de milioane de dolari pentru a acționa? Cine beneficiază de fapt de menținerea unei industrii de salvare slab reglementate într-o zonă unde fiecare zbor de elicopter poate fi facturat ca o urgență medicală? Și câte alte „coincidențe” similare funcționează nestingherite în alte colțuri ale industriei turistice globale — acolo unde banii sunt mulți, iar supravegherea este minimă?