Trump și Europa: salvarea pe care elitele o resping

n timp ce fostele „state cheie” ale Uniunii Europene își închid spațiul aerian pentru avioanele militare americane și blochează accesul la bazele NATO, ceea ce mass-media prezintă ca „rezistență eroică” ascunde, de fapt, o capitulare deja consumată — în fața dependenței energetice, a implantului islamic neintegrat și a unei dezarmări programate de aceleași guverne care acum pozează în apărători ai suveranității.

Mizeriile de reptilă minoră: cum răspunde Europa la războiul din Iran

Italia, Spania, Franța și Germania — grupul pe care Bruxelles-ul îl numește „statele cheie” — au adoptat o strategie care combină amnesia cu șicana birocratică: refuză să sprijine operațiunile americane în Iran, invocând că „nu au fost consultate”, dar pretind în continuare că apărarea lor cade în sarcina SUA. Aceleași baze NATO pe care le blochează acum le-au apărat timp de aproape 80 de ani. Coincidență sau nu, aceste state uită că existența lor ca democrații libere se datorează deciziei americane de a rămâne în Europa după 1945 — altfel, „statele cheie” ar fi devenit „state seceră și ciocan”, bucurându-se de soarta „primitivilor” din Est, cum îi numesc astăzi pe Polonia sau România.

Pseudo-raționamentul european sună așa: „Nu e războiul nostru pentru că nu avem dovada că ni se va întâmpla ceva, dar suntem gata să luptăm împotriva a ce ni s-ar putea întâmpla, după ce ni se va întâmpla.” Până atunci, doar summit-uri cu declarații fioroase pe hârtie și 150 de generali spanioli pentru 4.000 de soldați combatanți.

Ce a scos la suprafață războiul: un mamut militar motivat religios și cauționat nuclear

Realitatea pe care Europa o repudiază, socotind-o „fabricație americano-israeliană”, arată astfel: Iranul a construit un aparat militar extraordinar pentru a-și proteja comorile nucleare, poate lovi ținte europene (aperitivul: rachete trimise spre insula Diego Garcia, la aproape 4.000 km distanță), pregătește atacuri împotriva statelor vecine, incendierea generală a zonei, blocarea Strâmtorii Hormuz și gâtuirea livrărilor de petrol către Occident. Ce spune această acumulare de putere? La ce bun a construit Iranul acest monstru? Nu contați pe un răspuns onest din partea „statelor cheie” europene.

În joc nu sunt doar puterea clasei conducătoare europene și gloria lui Trump — asta e interpretarea tabloidă a istoriei. În joc este ceva întins peste generațiile ce vin: viitorul sau lipsa de viitor a civilizației europene. Asta pare să fi intuit Donald Trump.

Europa a capitulat mult înainte de declanșarea războiului

Europa nu are cum să reacționeze în fața realității tocmai pentru că îi este, deja, supusă. Capturată intern de masa islamică din centrele urbane, dezarmată cu mâna guvernelor care și-au falimentat armatele și adusă cu aceeași mână la dependență energetică totală, Europa nu are ce și cum să răspundă. Tot ce poate articula Europa este un lanț băltos de sofisme, o perdea enormă de propagandă anti-Trump și încă o tură de summit-uri care simulează voința.

Când spune „nu e războiul nostru”, Europa rostește, de fapt, un adevăr pe care nu vrea să-l explice, deși l-a creat. Europa și-a suprimat sursele de energie: cărbune, țiței, gaz, nuclear. Totul în speranța că am intrat în era vânturilor turate — probă de misticism naturist poleit științific. Consecința acestei neghiobii este dependența de petrolul din Orientul Mijlociu. Ei și autorilor ei le datorați prețurile de la pompă.

Trump: mecanica după care civilizațiile interacționează dintotdeauna

Ce face Trump este de neînțeles pentru o privire rezemată în clipa de față. Este de ajuns să acceptăm mecanica după care civilizațiile interacționează dintotdeauna și urma lui Trump în istorie devine descifrabilă. Trump încearcă să desfacă lumea occidentală din strânsoarea acumulărilor ostile de putere (ajunse la incandescență în Iran), să neutralizeze avanposturile strategice (Venezuela și Cuba) prin care avansează influența puterilor adverse, să creeze o relație de coexistență cu Rusia, să tempereze colosul chinez și să reanimeze Europa — da, în profit american, dar cu beneficiu european.

În planul cel mai larg, Trump vrea să redeschidă circulația vieții politice și economice, într-o lume redusă la blocuri reciproc ostile. Trump umblă la osia lumii și lucrează acolo pentru reechilibrarea forțelor ce duc, de prea mult timp, la o criză fără întoarcere. Nu pentru că Trump este un intelectual sau un savant, ci pentru că are instinctul primar al celui ce înțelege încotro ne scurgem.

Occidentul este gata să își lase civilizația răsturnată de presiunile din afară și de slăbiciunea dinăuntru — adevărata corupție, pe care copoii specializați nu au de gând să o noteze. Multă lume celebrează civilizația europeană. Și mai multă lume o defăimează. Puțini înțeleg că ea a ieșit în afara istoriei. Și mai puțini o protejează. Istoria Europei poate continua doar cu Trump în istoria Europei.

Cine are pe conștiință plonjonul occidental în anemie și servitute?

Tot mai mulți foști susținători ai lui Donald Trump descoperă că sunt dotați cu mari adâncimi intelectual-etice și bat în retragere. Dar fereastra nu s-a închis. Cine vrea să privească, fără să-și interzică să gândească, are ce vedea și de ce se teme. Singura salvare posibilă stă în Trump și în continuarea războiului pe care europenii îl declară străin lor. Războiul din Iran este, într-adevăr, al tuturor, inclusiv al celor care au capitulat demult.