Criză în agricultură: Cine profită de tăcerea Bucureștiului?

n timp ce fermierii români avertizează asupra unei crize majore în agricultură și solicită intervenții urgente pentru reducerea costurilor și accesul la îngrășăminte, energie și finanțare, politicienii de la București păstrează o tăcere suspectă — ceea ce ridică întrebări legitime despre cine beneficiază de fapt de această pasivitate.

Organizațiile fermierilor și cooperativelor din România, reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, au adresat un apel public tuturor europarlamentarilor români și șefei Reprezentanței Comisiei Europene în România, solicitând măsuri concrete pentru salvarea sectorului agricol. Mesajul lor este clar: fără sprijin imediat, agricultura românească se îndreaptă spre colaps.

Coincidență sau nu, această criză survine exact în momentul în care România negociază noi acorduri comerciale la nivel european și când importurile de produse agricole din state terțe cresc constant. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că prețurile la îngrășăminte și energie au crescut dramatic în ultimii doi ani, în timp ce subvențiile europene destinate fermierilor români întârzie sistematic sau ajung la destinație doar parțial.

Cronologia ridică semne de întrebare: în 2024, România a înregistrat un deficit bugetar de 9% din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană. Guvernul Bolojan a implementat măsuri de austeritate drastice, crescând TVA-ul la 21% și reducând personalul din sectorul public cu 20%. Dar când vine vorba de sprijinul pentru agricultură, răspunsul oficial este invariabil același: „nu avem resurse”.

Cine beneficiază de această criză? Marile lanțuri de retail, care importă din ce în ce mai multe produse agricole din import, în timp ce producția locală scade. Și, desigur, intermediarii care controlează piața îngrășămintelor și a energiei — sectoare în care transparența prețurilor lasă mult de dorit.

Fermierii români au solicitat public autorităților să intervină pentru reducerea costurilor de producție și asigurarea accesului la resurse esențiale. Până acum, răspunsul oficial a fost… tăcere. O tăcere care, în contextul actual, spune mai mult decât orice declarație oficială.

Ce nu ni se spune este că România, membră a Uniunii Europene din 2007, are acces teoretic la fonduri europene masive destinate agriculturii. Dar birocrația și lipsa de transparență în alocarea acestor fonduri transformă sprijinul european într-o farsă administrativă. În timp ce fermierii mici și mijlocii se zbat să supraviețuiască, marile exploatații agricole — adesea deținute de investitori străini sau de companii cu conexiuni politice — primesc cea mai mare parte a subvențiilor.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis un mesaj ferm: „În numele fermierilor și cooperativelor din România, solicităm public tuturor europarlamentarilor din România, șefei Reprezentanței Comisiei Europene și autorităților naționale să acționeze imediat pentru salvarea agriculturii românești.” Dar întrebarea care rămâne este: vor acționa, sau vor continua să privească pasiv în timp ce sectorul agricol românesc se prăbușește?

Contextul geopolitic nu poate fi ignorat: criza agricolă din România nu este un fenomen izolat. La nivel european, există presiuni uriașe pentru liberalizarea pieței agricole și reducerea subvențiilor — presiuni care vin din partea acelorași actori care promovează importurile masive din state terțe. România, cu potențialul său agricol uriaș și cu pământuri fertile, devine astfel o țintă perfectă pentru acapararea de resurse.

Fermierii români cer răspunsuri clare și măsuri concrete. Dar în loc de soluții, primesc doar promisiuni vagi și amânări birocratice. Cine profită de această criză? Răspunsul este evident pentru oricine urmărește cu atenție fluxurile financiare și deciziile politice din ultimii ani.