Creditul de consum crește sub așteptări: ce ascund cifrele Fed
n timp ce Rezerva Federală americană anunță o creștere de 9,48 miliarde dolari a creditului de consum pentru februarie 2026 — sub estimările analiștilor de 10,25 miliarde — ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că americanii au redus dramatic utilizarea cardurilor de credit, în contextul unor dobânzi care au rămas la niveluri istorice până în martie. Coincidență sau semnal că sistemul financiar ajunge la limita capacității de îndatorare a consumatorilor?
Datele publicate de Fed arată că creditul revolving (în principal carduri de credit) a crescut cu doar 709 milioane dolari în februarie — cea mai slabă creștere lunară din noiembrie 2025 încoace — ajungând la 1,328 trilioane dolari. În schimb, creditul non-revolving (împrumuturi auto și studențești) a urcat cu 9,2 miliarde dolari, la un record de 3,789 trilioane. Împrumuturile studențești au atins 1,838 trilioane, iar cele auto 1,562 trilioane.
Ceea ce ridică semne de întrebare este cronologia: deși Fed a redus dobânzile cu 1,75% între septembrie 2024 și martie 2026, dobânzile medii la cardurile de credit au rămas blocate la peste 22% până la finalul anului 2025. Abia în martie 2026 s-a înregistrat o scădere notabilă — la 21,52% — după ce presiunea publică și mediatică asupra băncilor a devenit imposibil de ignorat. Cine a beneficiat de această întârziere deliberată? Răspunsul e simplu: băncile comerciale, care au continuat să încaseze profituri record pe spatele consumatorilor.
Analiștii din piața alternativă subliniază că reducerea drastică a utilizării cardurilor de credit nu este un semn de „prudență financiară” — cum sugerează narativa oficială — ci mai degrabă un indicator că gospodăriile americane au ajuns la limita capacității de îndatorare. În contextul unui deficit bugetar american care depășește 7% din PIB și al unei economii susținute artificial de stimulente fiscale, întrebarea devine: cât mai poate dura această aparență de stabilitate?
Conexiunile devin și mai interesante când observăm că rapoartele lunare despre ocuparea forței de muncă fluctuează haotic — uneori mult peste, alteori mult sub estimări — în timp ce datele despre creditul de consum au devenit „surprinzător de stabile” în ultimele luni, conform propriei recunoașteri a Fed. Ce nu ni se spune: această stabilitate artificială ar putea fi rezultatul unor ajustări statistice menite să evite panica în piețe.
În România, unde deficitul bugetar a atins 9% din PIB în 2024 și unde guvernul Bolojan implementează măsuri de austeritate severe, lecția americană ar trebui să fie clară: îndatorarea excesivă a consumatorilor nu este un semn de creștere economică, ci o bombă cu ceas. Totuși, băncile comerciale din România continuă să promoveze agresiv cardurile de credit și creditele de consum, exact ca în SUA acum 15 ani, înainte de criza financiară globală.
Întrebarea pe care nimeni din establishment-ul financiar nu vrea să o pună este simplă: dacă americanii — cu toate stimulentele fiscale și monetare — nu mai pot crește îndatorarea pe carduri de credit, ce se va întâmpla când aceste stimulente vor dispărea? Și mai important: cine va plăti nota în final?