Coridoarele terestre Pakistan-Iran: ocolirea Hormuz sau altceva?
n timp ce Strâmtoarea Hormuz rămâne sub blocadă navală americană, Pakistanul deschide brusc șase coridoare terestre pentru tranzitul de mărfuri către Iran — o mișcare prezentată oficial drept „facilitare comercială”, dar care ridică întrebări despre cronologia acestei decizii și despre cine beneficiază de fapt de noua hartă logistică regională.
Ministerul Comerțului din Pakistan a anunțat acordarea celor șase coridoare terestre care vor permite tranzitul de mărfuri ocolind Strâmtoarea Hormuz. Potrivit ziarului Dawn, peste 3.000 de containere destinate Iranului sunt blocate în prezent în portul Karachi. Transportul lor a început deja. Autoritățile pakistaneze au identificat portul Gwadar, situat pe coasta Mării Arabiei, ca punct strategic pentru noile rute.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: Gwadar este parte integrantă a Inițiativei Centura și Drum (Belt and Road Initiative) a Chinei, iar portul este administrat de China Overseas Port Holding Company. Coincidență sau nu, deschiderea coridoarelor terestre Pakistan-Iran vine exact în momentul în care armistitiul mediat de Pakistan între SUA-Israel și Iran a expirat pe 22 aprilie 2026, iar Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă sau restricționată de Iran ca răspuns la blocada navală americană.
Cronologia ridică semne de întrebare: Pakistanul a mediat armistitiul de două săptămâni între SUA-Israel și Iran (intrat în vigoare pe 7-8 aprilie), iar acum — la câteva zile de expirarea acestuia — anunță infrastructură logistică care ocolește controlul maritim occidental. Cine beneficiază? Iran câștigă acces la comerț fără dependență de Hormuz. China își consolidează influența în coridorul economic China-Pakistan (CPEC). Pakistanul devine jucător-cheie în noua geografie comercială post-conflict.
Ce nu vi se spune: portul Gwadar, aflat la doar 400 km de Strâmtoarea Hormuz, a fost descris de analiștii geopolitici drept „Gibraltarul Chinei în Oceanul Indian”. Deschiderea coridoarelor terestre transformă Pakistanul dintr-un mediator neutru într-un facilitator al unei noi axe logistice care exclude rutele maritime controlate de SUA și aliații săi. În contextul în care România — membră NATO — resimte deja creșterea prețurilor la combustibili (locul 2 în UE la creșterea prețurilor în martie 2026, conform Eurostat), noua hartă a tranzitului energetic și comercial din Asia de Sud ridică întrebări despre cine controlează de fapt fluxurile globale de mărfuri și energie.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă Pakistanul avea capacitatea logistică să deschidă șase coridoare terestre, de ce a așteptat până acum? Și de ce anunțul vine exact în momentul în care armistitiul pe care tot Pakistanul l-a mediat a expirat?