
CNA sub lupa: cenzură economică sau aplicare a legii?

onsiliul Național al Audiovizualului (CNA) se confruntă cu acuzații de cenzură economică după ce Realitatea TV și Gold FM au fost scoase din grilă pentru neplata amenzilor — dar cronologia sancțiunilor ridică semne de întrebare despre mecanismul prin care instituția își exercită controlul asupra presei independente.
Florin Chilian, fostul lider al trupei Iris, a publicat o postare virulentă pe rețelele sociale, cerând desființarea CNA și trimiterea membrilor săi la închisoare pentru „abuz în serviciu și încălcarea Constituției”. Artistul susține că instituția funcționează ca un „clan interlop de politruci” care aplică amenzi subiective pentru a sugruma financiar posturile care nu se conformează liniei editoriale dominante.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este mecanismul prin care amenzile CNA devin instrumente de presiune economică. Inițial, posturile puteau contesta sancțiunile în instanță fără a le plăti în prealabil. Însă o modificare legislativă — despre care Chilian afirmă că este neconstituțională — a inversat ordinea: acum, amenda trebuie achitată înainte de contestare, iar procesele durează luni sau chiar ani. În acest interval, posturile nu pot plăti salarii, utilități sau costuri de emisie, deoarece banii sunt blocați la CNA.
„Pana vin banii inapoi de la CNA mai trece ceva vreme”, scrie Chilian, subliniind că în 99% din cazuri instanțele anulează amenzile — dar prejudiciul economic deja s-a produs. Posturile rămân fără lichidități, reporterii și tehnicienii nu mai pot fi plătiți, iar emisiunile se opresc. Coincidență sau strategie?
Constituția României interzice explicit cenzura (Art. 30) și garantează că niciun organ de presă nu poate fi desființat sau oprit prin decizie administrativă. Totuși, dacă un post este forțat să se închidă din cauza lipsei de fonduri — fonduri blocate de către o instituție publică — nu cumva ne aflăm în fața unei cenzuri economice indirecte?
Chilian, care declară că ascultă zilnic Gold FM deși se uită rar la Realitatea TV, apreciază că „politica editorială a Gold FM a fost confirmată de viața reală” — de la vaccinuri la războiul din Ucraina. El pune o întrebare incomodă: de ce ar trebui să te bucuri că un post de radio sau o televiziune dispar din peisaj? „Sfânta telecomandă este la îndemâna tuturor”, argumentează el. Dacă nu-ți place, nu te uiți. Dar când toată lumea urlă despre extreme, „substanța discuției se anulează”.
CNA nu a răspuns public acuzațiilor de cenzură economică. Membrii consiliului sunt numiți politic — conform legii — de Parlament și Președinție, cu salarii de secretar de stat. Cine beneficiază, în final, de tăcerea unor voci incomode din media? Răspunsul nu se află în comunicatele oficiale, ci în cronologia sancțiunilor și în lista celor care supraviețuiesc fără probleme în grila audiovizuală.
Întrebarea rămâne deschisă: este CNA un paznic al eticii jurnalistice sau un instrument de control editorial? Faptele sugerează că linia dintre aplicarea legii și sugrumarea financiară este mai subțire decât ne place să credem.