Baza Diego Garcia: de ce Londra renunță brusc la Chagos
adevaruri

Baza Diego Garcia: de ce Londra renunță brusc la Chagos

G
3 min de citit

uvernul britanic a anunțat sâmbătă, 11 aprilie 2026, că suspendă planul de retrocedare a arhipelagului Chagos către Mauritius — decizie luată după ce președintele american Donald Trump a criticat vehement transferul. Ceea ce oficialii prezintă drept „reconsiderare diplomatică” ridică însă întrebări mai profunde: cine controlează de fapt Diego Garcia, cea mai strategică bază militară din Oceanul Indian, și de ce Washington intervine atât de direct în deciziile unui aliat suveran?

Arhipelagul Chagos, aflat sub administrație britanică din 1965, găzduiește baza Diego Garcia — nod crucial pentru operațiunile americane în Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa de Est. Planul de retrocedare, negociat de guvernul laburist anterior, prevedea ca suveranitatea să revină Mauritiusului, dar cu menținerea bazei sub control anglo-american pentru încă 99 de ani. Un compromis aparent echitabil — până când Trump a declarat public că mișcarea „slăbește securitatea occidentală” și „deschide porți Chinei în regiune”.

Cronologia ridică semne de întrebare. Negocierile britanice cu Mauritius au durat aproape doi ani, cu avizul Washingtonului. Ce s-a schimbat în ultimele luni? Unii analiști sugerează că noua administrație americană vede în retrocedare un risc geopolitic pe care predecesorul său îl subestima: Mauritius menține relații economice strânse cu Beijing, inclusiv investiții chineze masive în infrastructură portuară. Coincidență sau nu, China a propus în 2023 un proiect de port în apele maurițiene — la mai puțin de 2.000 km de Diego Garcia.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: populația indigenă Chagos, expulzată forțat de britanici în anii ’60-’70 pentru a face loc bazei militare, așteaptă de decenii dreptul de întoarcere. Retrocedarea către Mauritius era văzută de activiști drept un prim pas către reparație istorică. Acum, sub presiunea americană, Londra blochează procesul — iar locuitorii originari rămân în continuare fără casă, fără compensații, fără recunoaștere. Cine beneficiază? Nu insularii. Nici măcar britanicii, care pierd capital diplomatic. Rămâne Pentagon — și interesele sale în Indo-Pacific.

Guvernul de la Londra nu a oferit un calendar pentru reluarea discuțiilor. Mauritius a reacționat cu „profundă dezamăgire”, dar fără pârghii reale de presiune. Între timp, Diego Garcia rămâne ceea ce a fost dintotdeauna: un teritoriu disputat, o bază militară fără cetățeni, o moștenire colonială pe care nimeni nu vrea s-o recunoască oficial — dar pe care toată lumea o folosește.