Austria cumpără 36 de avioane de luptă: cui îi convine neutralitatea armată?
ustria – țara care și-a declarat neutralitatea în 1955 ca preț al retragerii trupelor sovietice – anunță acum cea mai ambițioasă modernizare militară de după Primul Război Mondial: 36 de avioane multirol, sisteme antiaeriene moderne și o flotă de atac M-346FA deja contractată. Coincidență că această schimbare vine exact când Uniunea Europeană vorbește tot mai insistent despre „autonomie strategică” și când granițele estice ale blocului comunitar devin din ce în ce mai fierbinți?
Pe 26 martie 2026, forțele armate austriece – Bundesheer – au făcut public planul de achiziție pentru Luftstreitkräfte (forțele aeriene): 36 de avioane de luptă multirol care să înlocuiască actuala flotă de 15 Eurofighter Tranche 1, cumpărate la mâna a doua din Germania într-un scandal de proporții ce a implicat acuzații de corupție între Airbus și guvernul de la Viena. Acuzațiile de dare și luare de mită – probabil foarte reale, după cum recunosc chiar surse apropiate dosarului – au fost în final îngropate „ca între două țări germane”, dar austriecii continuă să se plângă de costurile orare prohibitive ale acestor avioane.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: Austria a semnat deja un contract pentru 12 avioane de atac M-346FA (Fighter Attack) – capabile atât de luptă aer-aer cât și aer-sol – iar planurile includ sisteme moderne de apărare anti-aeriană și anti-dronă. Cronologia ridică întrebări: de ce acum? De ce o țară neutră, care nu este membră NATO, simte brusc nevoia să devină „mai războinică”, cum spun chiar sursele militare austriece?
Conform programului publicat, până în 2030 austriecii ar trebui să-și aleagă viitorul avion multirol, cu livrări eșalonate între 2030 și 2040. Dar cine sunt candidații și, mai important, cine beneficiază de fapt de această licitație?
Airbus – favoritul imposibil
La prima vedere, Airbus ar părea favorit: austriecii operează de ani buni Eurofighterul, iar producătorul european are în dezvoltare Tranche 5. Dar după scandalul cu cele 15 avioane germane, greu de crezut că vreun politician austriac ar mai avea curajul să-și pună semnătura pe un nou acord cu Airbus. Pe calculul hârtiei, șansele sunt minime.
F-35A Lightning II – respins din 2022
Deși multe voci l-ar considera avionul ideal, austriecii au respins oficial o posibilă achiziție de F-35A încă din toamna lui 2022, invocând costuri prohibitive de achiziție. Paradoxul: la poarta fabricii, F-35A nu este cel mai scump avion de pe piață. Dar Austria este o țară neutră, membră UE dar nu și NATO – ceea ce înseamnă că, teoretic, ar trebui să privilegieze producătorii europeni. Sau așa ni se spune.
Rafale F4 – „francezul” favorit
Zvonurile din culise dau ca favorit Rafale F4 de la Dassault Aviation. Avantajul: este un avion 100% francez, independent de tehnologie americană. În ultimii ani s-a vândut bine în Europa – francezi, greci, croați îl operează deja. Oficial nu știm nimic, dar conexiunile politice Paris-Viena ar putea fi mai solide decât par la suprafață.
F-16 Block 70 și Gripen E/F – candidați în umbră
F-16 Block 70 este mai scump chiar decât F-35A, ceea ce îl face greu de justificat politic. Rămâne Gripen E/F – suedezul discret, dar cu un avantaj istoric: austriecii au fost clienți fideli ai Saab, operând ani buni Saab 35 Draken și Saab 105OE. Suedezii ar avea „cu cine vorbi despre avioanele lor minunate” – și, poate, despre altceva.
Cine beneficiază?
Ceea ce nu se discută în rapoartele oficiale: Austria devine „mai războinică” exact când Bruxelles-ul vorbește despre o armată europeană comună și când dependența de protecția NATO devine subiect sensibil. Dacă vrei să rămâi o țară frumoasă și pașnică în deceniile ce vin, trebuie să poți fi „rău și gata de bătaie” – sau, tradus altfel, să te integrezi în noua arhitectură de securitate europeană, chiar dacă asta înseamnă să renunți treptat la neutralitatea care te-a definit 70 de ani.
Întrebarea rămâne: cine a decis de fapt că Austria trebuie să devină o putere aeriană regională? Și cui îi convine ca o țară neutră să înceapă să semene tot mai mult cu un aliat NATO de facto?