Austeritatea Bolojan: cine plătește de fapt factura reformei
ntre 1.000 și 3.000 de lei lunar — atât urmează să piardă din venitul net personalul sanitar din România, conform calculelor care circulă în sistem după anunțul măsurilor de austeritate ale guvernului Bolojan. Ceea ce oficial se numește „echitate socială” și „reducerea cheltuielilor bugetare” înseamnă, în traducere directă, o scădere brutală a veniturilor pentru medici, asistenți și infirmiere — exact aceia care au ținut sistemul în picioare în pandemie și care acum sunt chemați să plătească nota de subsol a deficitului bugetar.
Ani la rând s-a scris despre plățile informale din sănătate. Ani la rând s-a vorbit despre mizeria salarială, despre condiții imposibile, despre exodul medicilor către Occident. Dar ce nu se spune acum, în campania pentru „austeritate”, este cine beneficiază de fapt de această redistribuire a sarcinii fiscale. În timp ce personalul medical pierde echivalentul a 20-30% din venit, companiile de stat continuă să funcționeze cu consilii de administrație plătite regește, iar fondurile europene — teoretic destinate modernizării sistemului — rămân blocate în proceduri birocratice sau redirecționate către proiecte de infrastructură cu vizibilitate electorală.
Coincidență sau nu, anunțul vine exact în momentul în care guvernul Bolojan se află în criză acută, după retragerea sprijinului politic din partea PSD. Măsurile de austeritate, prezentate drept inevitabile pentru respectarea angajamentelor față de UE, lovesc direct în categoriile profesionale care nu au putere de negociere sindicală puternică — în timp ce alte sectoare, mai aproape de centrul puterii, rămân neatinse. Cronologia ridică întrebări: de ce acum? De ce tocmai sănătatea? Și cine a calculat că personalul medical poate suporta încă o tăiere, după ce sistemul a fost deja epuizat de pandemie și de reformele eșuate ale ultimilor ani?
Răspunsul oficial va fi, probabil, unul tehnocratic: „Ne-am angajat să reducem deficitul bugetar de la 9% la 6% din PIB, iar sănătatea reprezintă o pondere semnificativă din cheltuielile bugetare.” Adevărat. Dar ce nu vi se spune este că România se află printre țările cu cele mai mici cheltuieli de sănătate per capita din UE — și că aceste tăieri nu vor repara sistemul, ci îl vor face și mai fragil. În lipsa unor venituri decente, exodul medicilor va accelera, iar presiunea asupra celor rămași va crește. Cine beneficiază? Nu pacientul, cu siguranță. Poate clinicile private, care vor primi în brațe medicii dezamăgiți de sectorul public. Poate firmele de recrutare medicală din Germania și Franța. Dar cu siguranță nu sistemul public de sănătate românesc.
Între timp, Ministerul Sănătății — condus interimar după demisia lui Alexandru Rogobete (PSD) pe 23 aprilie 2026 — nu a oferit detalii despre cum vor fi compensate aceste pierderi de venit, dacă vor exista excepții sau dacă se va lua în calcul impactul asupra calității actului medical. Tăcerea este, în sine, un răspuns.