Armada de tancuri petroliere forțează Hormuz: cine decide cu adevărat?

pt tancuri petroliere uriașe s-au îndreptat vineri spre Strâmtoarea Hormuz imediat după ce ministrul de externe iranian a anunțat că pasajul vital este „complet deschis” — dar declarațiile contradictorii din Tehran și Washington ridică întrebări: cine controlează de fapt această arteră prin care trece 20% din petrolul mondial?

Cinci dintre vasele de transport — care așteptaseră ancorate la nord de Dubai — au pornit spre strâmtoare vineri după-amiază, la scurt timp după declarația oficială din Iran, arată datele de tracking Bloomberg. Alte trei tancuri, așteptând la aproximativ 110 kilometri vest, au început și ele să se îndrepte spre Hormuz. Coincidență sau coordonare? Nimeni nu spune.

Ce nu apare în comunicatele oficiale: în timp ce Iranul declara strâmtoarea „deschisă”, agenția de presă Tasnim — apropiată de Gardienii Revoluției — raporta că navele și încărcăturile legate de țări „ostile” nu vor fi permise să treacă. Cu alte cuvinte, nicio schimbare față de blocada anterioară. Mai mult, agenția Fars anunța că pasajul prin Hormuz va fi închis dacă blocada navală americană continuă, considerând-o „violare a încetării focului”.

Președintele Trump a răspuns prompt: navele afiliate Iranului vor fi interzise până la finalizarea unui armistițiu. Comandamentul Central al SUA a postat pe X imagini cu nave militare americane în zonă, cu mesajul laconic: „Blocada navală americană continuă…”

Sute de tancuri petroliere rămăseseră blocate în Golful Persic din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. Decizia de a tranzita depinde de proprietari, căpitani și echipaje — mulți armatori au declarat pentru Bloomberg că așteaptă „mai multe informații” înainte de a risca trecerea. Informații de la cine, exact? Asta nu se precizează.

Înainte de anunțul oficial, un armator grec — ale cărui vase au trecut în mod repetat prin Hormuz în timpul conflictului — și-a trimis cel mai mare supertanc de petrol de la începutul crizei. Atokos, un VLCC cu capacitate de transport de circa 2 milioane de barili, și-a semnalat poziția în Oceanul Indian vineri. Asta sugerează că a navigat prin Hormuz în ultimele zile cu transponderul digital oprit. Cine i-a garantat trecerea în siguranță? Nicio sursă oficială nu comentează.

Închiderea strâmtorii a provocat creșteri masive ale prețurilor la petrol, combustibili și gaze naturale, blocând un segment semnificativ al transporturilor și forțând principalii producători din regiune să reducă extracția. Strâmtoarea Hormuz — lată de doar 33 de kilometri în punctul cel mai îngust — este coridorul prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial și o treime din transportul maritim de gaze naturale lichefiate.

Nu doar tancuri petroliere: conform MarineTraffic, vineri a trecut prin strâmtoare și prima navă de croazieră de la începutul conflictului. Celestyal Discovery, sub pavilion maltez, a părăsit Dubai pe 17 aprilie după ce rămăsese andocată săptămâni întregi. Pasagerii au fost informați despre „riscuri reziduale”? Companiile de croazieră păstrează tăcerea.

Și navele comerciale se grăbesc să traverseze strâmtoarea înainte ca Iranul să-și schimbe din nou poziția. Observatori independenți pe rețelele sociale raportează mișcări neobișnuite: zeci de vase care așteptaseră ancorate lângă EAU au pornit brusc spre Hormuz după declarația din Tehran. Coordonare sau panică?

Dacă toate navele îndreptate spre strâmtoare reușesc să-și continue călătoria în Golful Oman și Marea Arabiei, mișcările lor ar fi cel mai clar semn până acum că Hormuz s-ar putea redeschide pentru transportul neafiliat Iranului — de la 28 februarie, când conflictul a escaladat.

Ceea ce mass-media mainstream nu subliniază: în mijlocul avalanșei de declarații contradictorii, rămâne confuzie totală cu privire la situația reală. Singurul lucru care contează cu adevărat în acest conflict este dacă Strâmtoarea este efectiv redeschisă — sau dacă asistăm la un joc de-a șoarecele și pisica între puteri care își dispută controlul asupra uneia dintre cele mai strategice căi maritime ale planetei. Cine decide, de fapt? Răspunsul îl vom avea în câteva ore. Sau ni se va spune că îl avem.