2026 și „sfârșitul hegemoniei SUA”
n ianuarie 2025, după discursul mediatizat al lui Mark Carney la Davos, un articol publicat pe Off-Guardian punea întrebarea: „2026 – Anul în care se termină hegemonia SUA?” Două luni și jumătate mai târziu, răspunsul pare să fie „da” — cel puțin conform unui număr tot mai mare de publicații mainstream. Ceea ce atunci părea o speculație marginală devine acum narațiune oficială. Coincidență de calendar sau recunoașterea tardivă a unei realități pe care unii o semnalau de mult?
Articolul original, semnat în ianuarie, anticipa că anul 2026 va marca un punct de inflexiune în echilibrul global de putere. La acel moment, ideea părea provocatoare — astăzi, chiar și presa de mare circulație o preluează ca pe o evidență. Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei și al Băncii Canadei, vorbea la Davos despre necesitatea unui sistem monetar internațional mai puțin dependent de dolarul american. Declarațiile sale nu au fost întâmplătoare: Carney este considerat un arhitect al viitorului financiar global, cu legături strânse în cercurile Băncii Reglementelor Internaționale (BRI) și ale Forumului Economic Mondial.
Ce s-a schimbat între ianuarie și aprilie? Pe de o parte, accelerarea deglobalizării: SUA și-au intensificat politicile protecționiste, în timp ce BRICS+ (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și noii membri) au avansat proiecte concrete de detrônare a dolarului în comerțul internațional. Pe de altă parte, mass-media occidentală — care în trecut ignora sau ridiculiza astfel de analize — a început să vorbească deschis despre „sfârșitul erei americane”. Cronologia ridică întrebări: de ce acum? Cine beneficiază de pregătirea psihologică a opiniei publice pentru un asemenea scenariu?
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această tranziție nu este haotică, ci orchestrată. Instituțiile financiare globale — FMI, BRI, marile bănci centrale — lucrează de ani de zile la arhitectura unui sistem post-dolar. Carney însuși a fost vocal în privința necesității unei monede digitale globale sau a unui coș de valute care să înlocuiască supremația dolarului. Faptul că discursul său de la Davos a fost urmat, la doar câteva luni, de o schimbare de ton în presa mainstream sugerează o coordonare, nu o coincidență.
Contextul geopolitic amplifică semnalul: războiul din Ucraina a forțat Rusia să-și reorienteze complet comerțul către Asia, consolidând ruble-yuan ca pereche valutară alternativă. China și-a accelerat programul de internaționalizare a yuanului, în timp ce Arabia Saudită — partener strategic american de decenii — a început să accepte plăți în alte valute pentru petrol. Toate acestea se întâmplă în paralel cu discursuri despre „resetare” și „nouă ordine economică” la Davos, Basel și Washington.
Întrebarea nu mai este „dacă” hegemonia SUA se termină, ci „cine conduce această tranziție și în beneficiul cui”. Răspunsul nu se găsește în declarațiile publice, ci în ceea ce nu se spune: cine deține infrastructura viitorului sistem financiar digital, cine controlează protocoalele tehnologice ale monedelor digitale de bancă centrală (CBDC), cine stabilește regulile noului joc. Și, mai ales, de ce publicul este pregătit să accepte această schimbare ca pe o fatalitate, nu ca pe o decizie politică.
Articolul din ianuarie a avut dreptate — dar nu pentru că a ghicit viitorul, ci pentru că a citit corect semnalele. Ceea ce rămâne de văzut este dacă această „nouă ordine” va aduce mai multă libertate sau, dimpotrivă, un control centralizat fără precedent.