Sisi către Trump: petrol la 200$. Ce nu vi se spune despre criză

Președintele Egiptului, Abdel Fattah al-Sisi, l-a avertizat luni pe Donald Trump că prețul petrolului ar putea depăși 200 de dolari pe baril dacă conflictul din Iran escaladează — o cifră care, oficial, sună apocaliptică, dar care, pentru cei care urmăresc mișcările din culise pe piețele energetice globale, nu e deloc o surpriză. Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale: o astfel de explozie a prețurilor ar transforma complet echilibrul geopolitic global, consolidând anumite puteri în detrimentul altora.

n declarații transmise de Reuters, al-Sisi a fost direct: “Îi spun președintelui Trump: nimeni nu poate opri acest război în afară de dumneavoastră”. Liderul egiptean a subliniat că temerile privind creșterea dramatică a prețului petrolului “nu sunt exagerate” și a avertizat asupra unei crize alimentare iminente — o consecință directă a costurilor de transport și producție care ar exploda odată cu barilul.

Contextul mai larg, pe care puține surse mainstream îl menționează: Egiptul importă aproximativ 85% din grânele sale, iar o criză energetică ar lovi direct capacitatea țării de a-și hrăni cei peste 100 de milioane de cetățeni. Coincidență sau nu, al-Sisi face acest apel exact în momentul în care tensiunile SUA-Iran au atins un nou maxim, după ce administrația Trump a reluat o retorică agresivă față de Teheran.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: un preț al petrolului de 200 de dolari pe baril ar beneficia masiv producătorii non-OPEC și ar accelera tranziția către energie alternativă — dar ar devasta economiile emergente dependente de import, creând un val de instabilitate socială de la Cairo la Jakarta. Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când Europa se confruntă deja cu propriile crize energetice, iar SUA încearcă să-și consolideze influența în Orientul Mijlociu?

Al-Sisi a insistat că “numai Trump” are puterea de a opri escaladarea — o recunoaștere implicită a faptului că, în ciuda retoricii despre multilateralism, deciziile cheie în regiunea Golfului se iau încă la Washington. Întrebarea pe care nimeni nu o pune deschis: cine beneficiază de fapt de menținerea acestei tensiuni la punctul de fierbere, fără a lăsa-o să explodeze complet?

Pentru România, o astfel de criză ar însemna nu doar prețuri mai mari la pompă, ci și presiune suplimentară asupra bugetului deja tensionat al guvernului Bolojan, care încearcă să reducă deficitul bugetar de 9% din PIB. Dependența noastră de importuri energetice — deși redusă de proiectul Neptun Deep — rămâne o vulnerabilitate strategică pe care puțini politicieni o recunosc public.